marți, 16 aprilie 2019

O pizzerie neobisnuita care ne da pizza gratuita


  - Ia uita-te, Andreea, blogul Dodo Pizza! Ce zici de asta? ma intreaba Maria, rupandu-si o felie de pizza. 
Unde-s multi putere creste si pizza gratuita nu pofteste
  - Trebuie sa fie un blog neobisnuit daca apartine unei pizzerii. Dar ei oricum sunt originali in tot ce fac, ii raspund eu incercand sa nu pierd cascavalul care atarna de felia mea. Pentru ca sunt o pizzerie chiar neobisnuita fata de altele.
  - Daaa, asa e! Ia uite si tu ce articole au, pe categorii. Uite, categoria asta e pentru noi: Pentru gurmanzi!!! Noi putem fi angajate ca si cliente sefe la cat de des mancam la ei!
Chicotim amandoua si fara sa ne spunem nimic, ne indreptam spatele si sugem burtile. Asa, gata! Suntem suple!
-  Ia uite-i, mai, iti dau o pizza gratis, daca iti livreaza acasa comanda in mai mult de 45 de minute. Tu stiai? ma intreaba Maria, in timp ce isi infuleca "tacticos" felia.



  - Da, da’ cred ca regreta des promisiunea, ii raspund privind coloana de masini de pe soseaua din fata Dodo Pizza. Ploua cu galeata si, cum se intampla mereu cand dadea o ploaie, traficul era infernal. 
La cat de repede alearga, nu mai pupam noi pizza gratuita

  - Sigur le pare rau. Stii cum se spune: la tara, daca ploua, cresc culturile iar la noi, daca ploua, creste traficul. 
  - La cum se misca masinile, Dodo are de dat o pizza gratis la fiecare comanda. Aminteste-mi sa sun pentru a comanda si eu pizza pentru acasa inainte sa plecam. N-au cum sa livreze in 45 de minute.Vreau si eu o pizza gratis.
  - Da, buna idee, sun si eu. Le zic la ai mei sa astepte acasa.
  - Acum inteleg eu de ce Vlad, atunci cand ploua afara, da mereu comanda de pizza la Dodo.
  - Pai mie odata, mi-a zis ca imi face cinste cu o pizza, daca ii trimit tema la mate. I-am trimis-o si acum realizez eu ca ploua iar pizza era de la Dodo. Imi amintesc deoarece mi-a placut foarte mult pizza aceea. 


Maria e colega mea de liceu. Ne oprisem la o pizza si un suc, la Dodo, sa mai stam la o barfa. 
Aha! De aia e asa buna pizza Dodo! Ii pun praf magic!
Gandindu-ma la angajamentul pizzeriei, mi-am amintit cu nostalgie si placere de momentul ala de anul trecut, din aceeasi perioada perioada a anului, cand imi propusesem sa intru la Gheorghe Lazar. 

De ce am facut o paralela intre angajamentul pizzeriei fata de clientii sai si angajamentul meu de acum un an?
 

“45 de minute sau pizza gratis”. Dodo isi mentine promisiunea pentru imaginea si clientii sai. Daca ar renunta la ea, ar pierde mai mult decat valoarea numeroaselor pizze livrate gratis. Ei isi mentin promisiunea pentru mentinerea imaginii, pentru fidelizarea numerosilor clienti si castigarea altor noi.

Fara facebook si insta pana la admitereAsta era promisiunea mea fata de mine. Da, acum un an eu mi-am propus sa renunt la facebook si insta pana la admitere. Aveam nevoie de timp pentru pregatirea examenului. Scopul meu era sa intru la Lazar. A fost o decizie neobisnuita pentru cineva din clasa a VIII-a. A trebuit, la inceput, sa raspund si ironiilor colegilor : 

- Hei, Andreea! Ce mai e prin padure ? 
- Foarte greu! Deja simt lipsa pozelor cu pisici, flori si cafea de pe facebook. Si ma simt dezorientata daca nu vad 10 poze pe zi cu tine pe insta. E greu, da’ o sa supravietuiesc eu. 
Cu timpul s-au obisnuit cu mine si m-au lasat in pace. 
Iar eu am folosit internetul doar ca pe un ajutor pentru pregatire si atat.
In final eu am obtinut ce imi propusesem, pentru ca mi-am tinut promisiunea fata de mine insami. 
Cred ca si Dodo Pizza are ce si-a dorit.

duminică, 14 aprilie 2019

Sa il ascult pe Kemal sau pe Aristos?

Anul acesta am fost la la targul de turism. Cautam o destinatie de vacanta pentru perioada verii. 
Aglomeratie mare.
Obosit de plimbatul printre standuri, mi-am luat o cafea si am cerut voie sa ma asez la masa unei terase unde mai erau doua persoane. Am vazut pe ecusoanele lor ca unul era turc iar celalat era grec. Turcul tocmai isi punea cu lingurita un cub de zahar in paharul lui tipic,cu ceai negru. Grecul avea in fata lui o cescuta de cafea. 
  - Gata? Ati ales vacanta? m-a intrebat turcul zambind. 
  - Nu inca. Sunt total nehotarat. Inca oscilez intre Grecia si Turcia.
  Kemal se bucura ca a venit din nou in Romania. Este reprezentantul Turciei la targ. E mandru ca romanii apreciaza ofertele de turism ale Turciei. Antalya, Marmaris, Bodrum, Kusadasi, sunt statiuni pline de turisti romani. In Istanbul auzi peste tot vorbindu-se romaneste. 

  - Va recomand Antalya pentru vara aceasta. Daca doriti sa vedeti cu adevarat ce inseamna all inclusive, trebuie sa vizitati acesta statiune.Veti savura acolo bucataria turceasca. Baclavaua, halvaua, kataiful de acolo sunt delicioase. Preturile sunt foarte atractive. Iata, alaturi este Christian Tour, va recomand sa rezervati prin ei un sejur in Turcia, zise turcul aratand la un afis mare si colorat pe care scria"vacanță vara 2019”.


  - Nu toata lumea pune pe primul loc mancarea, in vacanta, domnule Kemal, interveni in discutie grecul. Se pare ca se cunosteau. Mai sunt turisti care sunt interesati si de istorie. Conceptul acesta all inclusive distruge interactiunea dintre turist si oamenii locului. Am vazut ca romanii mananca cu placere specialitatile locale in tavernele grecesti, interactioneaza cu localnicii, discuta cu ei pe diverse teme. Am vazut legandu-se multe prietenii intre greci si romani in acest mod. In plus pe noi ne leaga multe de romani. In primul rand credinta.  
Aristos reprezenta cu mandrie Grecia . Thassos, Rodos, Creta, Corfu, Skiathos, Santorini sunt insule in care romanii revin cu placere an de an. 
Il cunoscuse pe Kemal la numeroasele targuri de turism unde participasera impreuna, fiecare reprezentandusi tara. Ii respecta profesionalismul turcului, dar si el era vechi in bransa. Intervenise in discutie si de dragul competitiei. Turcia era principalul competitor al lor pentru castigarea turistilor romani. 
  - In ceea ce priveste destinatiile istorice, nu va contrazic, domnule Aristos. Dar si Istanbul este un oras plin de obiective istorice. Marea Moschee Albastra, biserica Sfanta Sofia, Palatul Topkapi, Marele Bazar. Pasionatii de istorie ar avea nevoie de multe vacante doar pentru aceste obiective
  - Constantinopol ar fi trebuit sa aiba propriul reprezentant. Un accident al istoriei a facut ca azi sa fie promovat de Turcia, nu se putu abtine Aristos sa il « intepe » pe turc. 
  - Noi suntem promotori ai turismului, nu istorici, raspunse calm Kemal. 
  - Noi le prezentam cu mandrie turistilor meleagurile unde au trait Herodot, Aristotel, Platon, Socrate, Homer, Pitagora, Arhimede, Thales, Hippocrate. Ce popor nu ar fi mandru cu ei

Imi facea placere sa le ascult pledoariile. Dar ma incurcau si mai mult. Eram inca nehotarat. Sotia mea este incantata de Turcia. Ea apreciaza all inclusiv-ul de acolo si spatiile impresionante de joaca pentru copii. Mie imi plac si insulele grecesti, as fi vrut sa vizitez si Atena. Imi place sa incerc bucataria locala, sa luam mesele in divesele localuri de acolo. Insa plaje superbe sunt si in Turcia si in Grecia. Dadusem si pe google o cautare de oferte pentru un sejur 2019

Ce alesesem sigur era doar agentia de turism. Pentru noi vacanta inseamna vacanta cu Christian Tour. Stiu ca ei ma vor ajuta sa ma hotarasc!

joi, 11 aprilie 2019

Nu stii ce sa faci cu tichetele de vacanta?


Tocmai ce ne-am intors dintr-un mic tur prin tara. Am dorit sa imbinam placerea de a vizita o zona foarte frumoasa a tarii cu dorinta de a afla cat mai multe informatii legate de istoria ei. 
  Prima oprire a fost la Sinaia. Ne-am cazat la o vila, in apropiere de Manastirea Sinaia. 
Am ajuns pe la 11:00. Ne-am cazat si am plecat sa ne plimbam pe jos prin oras. Ne place mult sa privim si sa analizam arhitectura caselor, sa aflam detalii din istoria lor. 
Am vizitat muzeul orasului Sinaia ( fostul Castel Stirbey ), Cazinoul Sinaia, dar si manastirea Sinaia, cea care a dat si numele orasului, casa compozitorului George Enescu, casa istoricului Nicolae Iorga. 
Orasul e plin de obiective istorice si am fi gasit ce sa mai vizitam, dar trebuia sa ne continuam calatoria.
A doua zi am plecat mai departe catre Brasov. Ne-am cazat doua nopti la pensiunea La Maisonnette, despre care aflasem ca se afla chiar in centru, in Piata Sfatului, intr-o cladire istorica. 
Camera in care ne-am cazat avea vedere chiar spre Piata Sfatului. Locatia ne-a permis sa vizitam « la pas » toate obiectivele turistice si istorice pe care doream sa le vedem. Am facut plata cu tichete de vacanta prin Travelminit. Am descoperit acest site de rezervari online cand eram in cautarea unei solutii pentru a merge in vacanta platita cu tichete de vacanta.
    Si am gasit!
Procedura este foarte simpla. Se face rezervare online pe site apoi se trimit tichetele pe adresa lor, prin curier. Valoarea tichetelor nu a acoperit toate cazarile si serviciile, dar am platit diferenta la pensiuni. Si ne-am bucurat de vacanta!
  Brasovul a fost o lunga perioada a existentei sale, sub stapanirea Monarhiei Habsburgice. La nivelul Imperiului Austro-Ungar, era o mica localitate aflata la granita sa din sud-est.
Stiind aceasta parte a istoriei nu am ratat vizita Muzeului de Istorie din Brasov, aflat aproape de pensiune. Apoi am fost la Biserica Neagra si am urcat pe jos pana in varful muntelui Tampa. De sus se poate vedea bine tot orasul. Am mancat si deliciosul kurtos-kolacs, cozonacul secuiesc. Nu stiu daca reteta e cea originala, dar au fost foarte buni!
   Urmatoarea oprire a fost la Sighisoara. Ne-am cazat la o pensiune pe strada Tamplarilor. Rezervarea o facusem tot pe travelminit.ro, unde, de altfel, am facut toate rezervarile din acest traseu. 
Sighisoara este un adevarat oras muzeu. O cetate medievala in stare buna, locuita si astazi. Localitatea a fost si ea, ca si Brasovul, sub stapanirea habsburgilor cea mai mare parte a timpului. Am vazut cele 14 turnuri de aparare ale cetatii, am vizitat Scara Acoperita, Piata Centrala, Scoala din Deal. 
In Sighisoara am avut placuta ocazie sa mancam si noi din renumitul gulas unguresc la ceaun. Tot acolo am mancat si o varza calita secuiasca cu carne de porc. Delicioasa.
   In concediul urmator planificam sa facem un tur si in Bucovina. O zona la fel de incarcata de istorie. Am vazut la cei de la Travelminit niste locatii foarte tentante pentru cazare. Asteptam doar sa primim minunatele tichete de vacanta de anul acesta.

marți, 9 aprilie 2019

La Steaguri

Vara mergem destul de des la mare. Cel putin de trei ori. 
Cand suntem cu copiii, preferam sa mergem la Neptun. Ne place linistea de acolo. Ne place plaja din Neptun, care are o intrare in mare lina si nisipoasa. 
Cine a ajuns cu copiii pe plaja « La Steaguri », stie despre ce vorbesc. Copiilor le place foarte mult, iar daca ei sunt fericiti, suntem si noi. 
In plus, va dati seama ca nu intamplator in aceasta statiune se afla resedinta oficiala unde isi petrec vacantele de vara presedintii din tara noastra.

De Hotelul Miorita din Neptun am auzit din conversatia care se purta alaturi de noi, la masa unei terase.
- Ce faci? Unde mai lucrezi?
- Pai tot la Miorita. Sunt destul de multumit.
- Ba esti nebun ? Esti multumit? Am auzit ca la voi sefa’ e mereu cu ochii pe voi. Mi-a zis cineva ca odata i-a atras atentia cofetarului ca briosele nu au toate acelasi numar de stafide pe ele.Se spune ca intra dupa fiecare camerista si verifica daca exista vreun fir de praf in camera. Ii controleaza pe toti.

- Da, dar, in schimb, avem salarii mai mari ca ale voastre. Si in plus, nu e chiar asa cum spui tu. Nu e nimic exagerat in ce se intampla. Pune-te si tu in locul lor. Doar daca totul arata foarte bine, mai vin oamenii la noi. Daca vin, avem clienti, avem venituri si avem salarii. Mai mari decat ale voastre. 
- Ba, eu inteleg, da’ nici ei sa nu exagereze. Eu unul nu m-as angaja acolo. Ia uite, la noi, nu prea e de munca. Nu prea se inghesuie lumea.
- Turistii stiu cum sa aleaga, e normal sa caute hotelurile recent renovate. Cine baga bani in renovare nu risca sa-i piarda din cauza unor angajati slab pregatiti sau din cauza unor servicii nesatisfacatoare. 

Nu am auzit continuarea, pentru ca s-au indepartat de noi, insa, era suficient cat am auzit.
Ne-am cazat si noi pentru un sejur de cinci nopti la Hotel Miorita. 

Am cautat si am gasit aici un hotel cu piscina pentru adulti si copii. 
Copiilor le place sa se balaceasca, iar noi suntem linistiti sa stim ca sunt in siguranta si se distreaza.
Intr-adevar totul e nou in hotel : mochetele de pe jos, mobilierul,saltele, prosoapele, televizoarele, aparatele de aer conditionat. Copiii s-au jucat mult in locul special amenajat din interior ( dar petreceau mult timp si la piscina pentru cei mici)
Bineinteles ca , noua adultilor, cel mai mult, ne-a placut mancarea. 
In cele 5 zile am inchiriat si biciclete pentru plimbari prin zona, ne-am plimbat cu trasura, ne-am plimbat cu vaporasul de pe plaja, am inchiriat barcute. Am avut un sejur la mare foarte placut si nu am regretat ca uneori mai tragem cu urechea la ceea ce vorbesc vecinii.
Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog2019

duminică, 7 aprilie 2019

Tu cum ai alege?

«Da, nu arat rau deloc» isi spune Vlad admirandu-se in oglinda din baie. 
Se pregateste sa mearga la job. 

E receptioner la un hotel de patru stele. Pentru el, felul in care arata, este mai important decat orice . Dimineata are un adevarat ritual de pregatire pentru serviciu.  In cadrul lui foloseste doar produsele din gama Gerovital Men.
Sursa: farmec.ro
Le considera cele mai bune. Iar el este foarte exigent cu ceea ce "infiltreaza" corpul sau. Dupa diverse teste si incercari, a devenit fidel acestor produse 100% romanesti. Dupa dus, unde foloseste Gelul de dus Seductive 3 in 1, se rade. Foloseste Spuma de Ras mentol Gerovital Men,
apoi balsam si Lotiune după ras Gerovital H3 Men.
In treacat observa ca trebuie sa-si faca o noua programare la salon. Trebuie sa-si penseze din nou sprancenele, sa-si refaca manichiura si daca e nevoie, chiar sa se epileze. Se gandeste uneori cum pot alti barbati sa fie atat de neglijenti cu aspectul lor. 

Andreea se trezeste greu dimineata. Soneria telefonului suna de ceva timp pana se hotaraste ea sa se ridice si sa o opreasca. E colega lui Vlad. Receptionera la acelasi hotel. Se aranjeaza in graba pentru job. Se machiaza rapid, dar cu profesionalism apoi isi aplica niste produse de la Gerovital pentru hidratarea si regenerarea pielii mainilor. Nevoia a invatat-o sa faca totul in viteza, dar bine. E multumita de aspectul ei. Surprinde des privirile admirative ale barbatilor, iar asta ii confirma increderea in ea .Ca intodeauna dimineata are un sir de task-uri de bifat : isi face in graba o cafea, trezeste copiii si ii pregateste pentru gradinita, ii imbraca, le pregateste micul dejun. In scurt timp ies in graba din casa. Ii lasa la gradinita si se indreapta catre hotel. 
- Buna dimineata, Vlad. Arati fresh, ca in fiecare dimineata. Mai e cafea? N-am apucat sa beau inca. 
- Good morning, colega. Iar ai intaziat. Noroc ca sefu’ n-a venit inca. Iti aduc eu cafeaua. 


Domnul Gemal este proprietarul hotelului. La origine este tatar. De 20 de ani administreaza singur hotelul. Este foarte exigent si nu ii place sa delege nimanui responsabilitatile sale. Controleaza totul in hotel: de la cat miez de nuca pun cofetarii lui in cozonac pana la cat (si cum) zambesc angajatii clientilor. 
Il intriga uneori imaginea lui Vlad. Tinuta sa, cu pantalonii lui mai scurti, cum se poarta acum sa se vada glezna, cu manierele sale usor feminine. Ridica usor din spranceana si mai face uneori si mici glume pe seama lui. Dar profesional nu are ce sa-i reproseze. Vlad vorbeste fluent engleza si franceza, are mereu o tinuta impecabila, miroase bine si este foarte placut de clienti. 
"Oare cu ce parfum se da?" se intreba el de cateva ori.  Isi propuse sa-l intrebe cu prima ocazie. 
Ii vine sa rada singur facand, in mintea sa, o comparatie intre Vlad si barbatii din istoria neamului sau, infricosatorii soldati din ostirea lui Ginghis Han. 
Dar stie ca a  facut o alegere foarte buna atunci cand l-a angajat. Poate e prea batran sa inteleaga noua moda.

O priveste apoi si pe Andreea. Nu regreta alegerea nici in cazul ei. Arata impecabil, pentru o mama de doi copii mici care ii consuma tot timpul liber. Ea vorbeste perfect rusa, engleza si franceza. Rusa e limba materna in cazul ei, fiind de origine din Basarabia. E o persoana amabila cu toata lumea. Indeplineste cu indemanare si rapiditate toate sarcinile postului. In tot ceea ce face, promoveaza valorile companiei: pasiunea, traditia, inovatia“Uneori pare totusi cam obosita, chiar si dimineata.
Sursa: Unsplash

Oare, daca ar fi cazul sa renunte la unul din ei, la cine ar renunta: la Vlad sau Andreea? Sunt amandoi la fel de buni in ceea ce fac. 
Poate la Andreea pentru « oboseala » ei din ultimul timp.
Sau, poate la Vlad deoarece are salariul mai mare. In felul acesta ar reduce din costuri.
Acest articol a fost scris pentru SpringSuperblog2019

joi, 4 aprilie 2019

"Ceasul" cu aroma de cafea

  "Cafeaua trebuie să fie neagră ca diavolul, fierbinte ca iadul, pură ca un înger și dulce ca dragostea." (Charles Maurice de Talleyrand-Périgord)

Magnet.ro
   Otilia se ridica din pat inainte sa sune telefonul asezat pe noptiera de langa pat. Ceasul biologic functiona foarte bine in cazul ei. In drum spre baie, se opreste in fata expresorului, il porneste si selecteaza optiunea pentru doua cafele mici, cum ii plac lui Cornel. Apasa si aude imediat sunetul boabelor de cafea, macinate de cutitele expresorului. 
   In scurt timp cafeaua incepe sa curga in cesti, scotand aburi si imprastiind mirosul placut al cafelei in toata bucataria. 
Il critica des pe Cornel pentru ca arunca banii pe tot felul de nimicuri. Dar aparatul acesta de cafea face toti bani!!!

Magnet.ro
Cornel a fost trezit, ca in fiecare dimineata la 06:00, de zgomotul produs de rasnita expressorului din bucatarie. Sotia lui harnica se trezea mai devreme si il pornea mereu in drumul ei spre baie. In scurt timp a auzit sunetul cafelei curgand in cesti si in acelasi timp a ajuns pana la el si mirosul inconfundabil si placut al cafelei. 
"Da, a fost o decizie buna sa iau expressorul acesta", si-a spus el in sinea lui in timp ce se ridica, in sfarsit, din pat. 
   De cand l-au cumparat, nici alarma nu le mai trebuie.
  Ii confirmase si Otilia, iar ea nu prea aproba achizitiile lui. Nu i-a zis, nu a vrut sa recunoasca. Dar, a observat el ca e multumita. O cunoaste bine. Pentru el Otilia nu mai are nici o enigma, glumi el in sinea lui. 
  Si trebuie sa recunoasca, masina aceasta de cafea le face la amandoi diminetile mai placute.
  Inainte de a opta pentru Saeco Xelsis SM7580/00, studiase mult timp expressoarele.Vorbise si cu un nene care alimenta un automat de cafea de pe strada.
 -  Sefu, eu zic sa iei ceva bun, daca tot iti iei. Nu iti lua cine stie ce petarde no name. Parerea mea este sa iti iei de la un producator care se ocupa doar de asta, care face doar aparate de cafea, i-a zis el in timp ce turna lapte praf in recipientul din automat. 
Observatia lui a completat toate informatiile adunate de el.  
Analizase totul in materie de expressoare: cate atmosfere este bine sa aiba, daca este mai bun unul automat sau unul semiautomat, cat de usor se face cafeaua si cat de simplu se curata. 
  A citit sute de recenzii si s-a inscris chiar pe un forum al pasionatilor de cafea. Ulterior a urmarit pe net promotiile pentru expressoare. Si intr-un final: l-a cumparat pe acesta. 
  L-a gasit pe magazinul online magNET.ro.
Arhiva proprie
   Ii place rutina din fiecare dimineata. De cand se trezesc fara alarma, reusesc sa bea cafeaua impreuna. In cescute albe, perfecte.Urmaresc impreuna stirile la televizor. Pe alt un canal e un matinal tv, cu doi baieti cu figuri obosite. Baietii vorbesc si din cand in cand se aud rasete inregistrate pe fundal,ca la Benny Hill, semn ca cineva a spus o gluma. 
  Mai priveste inca o data, cu multa mandrie achizitia sa, expresorul de cafea. Asezat pe blatul bucatariei, langa cuptorul incorporat, maiestos si cu aer regesc. 
  Se pregateste sa plece la serviciu. Isi mai face o cafea. Asa face de cand si-a luat expresorul. Isi mai ia o cafea pe care sa o bea in masina, in drum spre serviciu.
  Cornel coboara din bloc cu paharul de cafea in mana si se urca mandru in masina lui, o masina mare, puternica, de 150 cai putere.

  O porneste si imediat se aliniaza la coada de pe Iuliu Maniu. Pana la serviciu are de mers 5 km. Sau 30 de min. In functie de unitatea de masura. Pe drum opreste sa-si ia covrigi de la un supermarket . Stie ca sunt adusi congelati de afara si bagati dimineata 10 min la cuptor, dar nu il intereseaza .   Azi va ajunge mai greu, observa el in timp ce se uita la niste muncitori care se pregatesc de schimbul anual de borduri. Mai ia o gura de cafea, musca din covrigul cald si apasa usor pe acceleratie pentru a inainta inca 50 de cm. Asculta stirile de la radio " Cercetatorii britanici au facut un studiu in urma caruia au stabilit ca oamenii care beau cafea dimineata sunt mai sanatosi »
  Ridica paharul sa mai ia o gura dar observa dezamagit ca e gol. Mai are 2 km si aplicatia telefonului il anunta ca mai are de stat in masina 15 minute. 

Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog2019

marți, 2 aprilie 2019

Adrenalina la cote maxime

Cornel si Andrei au venit pe la mine. Sunt prietenii si colegii mei. 
  - Ba, da ce vreme, frate. Ploua de doua zile. 
  - Hai sa va arat un joc nou, le zic eu. L-am primit saptamana trecuta, de ziua mea.
  - Ce joc?
se invioreaza ei.
  - Fiti atenti, e tare de tot. Qwirkle se numeste. Chiar daca pe voi nu prea va duce capul de obicei, o sa intelegeti repede. Castiga cine are cele mai multe puncte la sfarsit. 

Vedeti formele astea? le arat eu. Trebuie sa faceti randuri cu aceasi forma sau culoare
Andrei se uita cam neincrezator.
  - Cornele, ia un carnetel si un pix sa notam punctele fiecaruia. Luati din sac cate 6 piese fiecare. Ok ? Incep eu deoarece am cele mai multe piese pentru inceput. Am 3 piese de forma diferita dar de aceeasi culoare. Uite, le pun in centru. Urmezi tu, Andrei. Ce faci ?  ma intorc catre el, care se uita ca la poarta noua.
  - Eu...zice el descumpanit si aruncand mai multe priviri pe instructiuni.. imi schimb piesele?
  - Bravo! Da, e una dintre optiuni! Lasa-le jos pe ale tale si ia altele din sac. Apoi le pui in sac pe cele vechi. Tu esti la rand, Cornele. 

  - Eu pun piese! zice Cornel vadit incitat si gata sa castige.  
  - E bine, nu uitati ca trebuie sa aveti in permanenta 6 piese.
....
  - Cate puncte am acum? intreaba Andrei la un moment dat dupa ce a tot luat/pus/inlocuit piese.
  - Pai stai asa, ii zic eu, analizand ultimele lui piese puse. 
Vad ca ai ai un rand format? Poti incepe sa calculezi puncte: cate unul pentru fiecare piesa din acel rand. Cate ai? 9? Nu conteaza daca doar ai finalizat tu randul si unele piese erau deja acolo. Le iei si pe alea in calcul. Nu mai zic de faptul ca, daca o piesa face parte din doua randuri ca aici, iei doua puncte!
  - Hai ba, c-am inteles! striga Cornel. Eu ma prind repede. Oricum la genu’ asta de jocuri castig mereu. Ia uite: am un rand de 6 piese!!  Deci: un Qwirkle si mai adaug 6 puncte suplimentare pentru acest rand. Uraa!!!
  - Nu mai sunt piese in sac, zice Andrei impacientat. 
  - Hai, ma, rade Corneliu de el. Si ce te faci acum? Te retragi?
  - Nu-l mai speria, ma si tu! il trag eu de maneca. Andrei, daca nu mai sunt piese, mai atasati pana cand unul din noi pune ultima piesa. Cine pune piesa ultimul, va mai obtine un bonus de 6 puncte. 
Eu una, Andrei una, Corneliu una.. si din nou. 
  - Uraaa, am castigaat, am castigaaat, tipa Corneliu prin casa de zici ca a luat aurul de la Olimpice. E tare jocu’ asta. Sa il iei maine la tine. Jucam in ora de desen, ca nu vine profa. Ii voi invinge pe toti, iuhuu!
Pff, nu stiam ca asta e asa de competitiv! M-am si enervat ca m-a invins la mine in casa. 

Ia sa ii arat eu!
  - Mai am un joc tare tot de la Oxygame. Dar la el tre’ sa te misti repede si cum voi sunteti mereu cam obositi,  nu l-am scos pana acum, zic eu asa ca printre altele

Bineinteles ca lui Cornel i-au sclipit ochii.
- Eu castig si la orice joc de carti unde ai nevoie de rapiditate. Ia zi despre ce e jocul?

Eu eram deja cu jocul in mana.
  - Fiti atenti! Fiecare sa isi ia cate un set de carti, 40. Ati luat? Observati ca fiecare set are alta culoare. Sa le poti deosebi. Andrei, tu nu iei un set? 

  - Intai ma uit la voi, sa vad ce si cum, zice Andrei. 
  - Ok. Daca jucam in doi, tu, Corneliu, aseaza in fata ta, cu numerele in sus 5 carti. Bun! Asta e randul. Apoi inca 10 carti alaturi, tot cu numerele in sus. Ii zice teancul Ligretto. Restul le tinem in mana. 
Fii atent! La « start » incercam sa scapam cat mai repede de cartile expuse.... 
Si continuam sa ne jucam in doi, tipand "Ligretto!" din cand in cand si chiuind de bucurie ( mai mult Corneliu, care iar a luat-o inainte de zici ca are baterii pe creier, atat de repede ii merge mintea)

 Ma uit la Andrei ca framanta in mana ceva. 
  - Tu ce ai acolo, Andrei?
  - Asta? E cubul Rubik. Eu nu sunt asa bun la jocurile de echipa, ma pierd si ma fac sa ma simt ratat...  dar cu Rubik ma inteleg tare bine, mangaie el cubul din mana. In fiecare zi ii descopar secrete noi si ii deconspir cele mai ascunse solutii! spune el vadit insufletit si entuziasmat.
  - Ee, na! Cum ma, joci tu cu tine? Pai si unde mai e adrenalina? zice Andrei, care are in sange dorinta de a castiga in fata cuiva uman. 
Daca face cubul Rubik cand nu il vede nimeni, la ce bun mai e?
  - Ooo, dar e multa adrenalina si cu Rubik. E greu sa il aduci in echilibru, cauti, te agiti, il sucesti pe toate partile. Iti suceti si mintile pe toate partile. Incerci una-alta! Rubik se preface ca nu intelege ce vrei sa ii spui, tu perseverezi sa ii gasesti cheita catre finalul magic: 
Voila! zice el triumfator, 6 parti, fiecare de o culoare!

  - Hmm, bine, nu pare convins Cornel. Dar, ce bine ca Oxygame astia au jocuri de societate pentru personalitati diferite, zice el, vadit usurat ca nu trebuie sa se joace cu Rubik. Tu joaca-te cu Rubik, eu il iau pe Qwirkle si merg sa ma antrenez cu tata. Sa vezi ce bun voi fi maine la scoal? Imi imprumuti jocul, prietene? 
Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog2019

duminică, 31 martie 2019

Pe cantar: de la trei la doua cifre

Acum doi ani aveam 110 kg la o inaltime de 1.75. Aratam ca un gogosar cu picioare. Transpiram si daca ma duceam sa caut telecomanda televizorului, «prietenul »caruia ii acordam cea mai mare parte a timpului meu.

Lucram la un call center, in cadrul unei banci. Ii sunam pe cei care intarziau cu ratele. Desi incercam sa ma detasez emotional, din cauza serviciului ajungeam acasa seara, prabusit psihic. 


Acasa aveam alte discutii, pastrand tonul de la serviciu, dar pe alte teme :
   - Iar mananci la ora asta!  Tu nu vezi ca ai inceput sa arati ca un hipopotam obez?
   - Pai cand sa mananc? Acum am venit!

  - Si iar bagi cartofi prajiti cu aripi picante! Ti-ai mai scos din frigider si niste suc acidulat!
   - Normal! N-ai vazut la televizor ? Bautura asta nu trebuie sa lipseasca de pe masa familiei traditionale..
   - Problema ta este ca mananci doar dimineata si seara,
imi vorbea vocea usor mai calma si cu un pic de mila. Ti-am zis sa-ti iei ceva pentru masa de pranz. Poate asa ai manca mai putin seara.
   - N-am timp si nu am chef. Ascult toata ziua la telefon cat de mult «iubesc» oamenii bancile si cum ma trimit pe mine, pe neamurile mele si pe banca in diverse locatii. Se duce pofta de mancare la pranz. Dar, acum seara trebuie sa mananc ceva. 


Adevarul este ca nu aveam timp. Amandoi veneam acasa tarziu. Cand sa gatim? Obisnuiam sa cumparam semipreparate din magazine. Produse care se baga la cuptor si sunt gata in 10-20 de minute. Nu de putine ori mancam direct in oras, de la fast food. 
Traim intr-o perioada in care, totul in jurul nostru se deruleaza cu viteza. Nu avem timp de nimic. 
Ma gandeam cum ar fi sa apara niste pastile concentrate care sa tina loc de mancare. Pilula rosie pentru micul dejun, pilula galbena pentru pranz si albastra pentru cina. Ceva in genul meselor pentru astronauti. 
Nu am mai pierde timpul prin magazine, intrebandu-ne ce sa mai cumparam, oare ce e bun si ce nu e, citind etichete dupa etichete pe ambalaje. Acasa nu am mai fi bombardati cu reclame la mancare, apoi reclame la medicamente care te ajuta sa digeri mai mult, sa mananci mai mult fara probleme. Nu am mai avea emisiuni despre mancare, despre bucatari, spectacole de gatit, concursuri de gatit, site-uri cu retete, televiziuni intregi specializate pe mancare. Cum sa nu te ingrasi cu toata atmosfera asta in jurul tau ?



Si totusi, acum un an am pus punct. Gata. Ajunge. Mi-am pus ca tinta sa ajung la 75 de kilograme. Mi-am propus si sa ajung sa pot alerga o tura de parc, fara sa am nevoie de resuscitate si aparat de respirat. 
Inceputul nu a fost usor. Eu eram certat cu sportul si foarte bun prieten cu frigiderul. Trebuia, pentru inceput, sa racesc relatia cu frigiderul. Despartirea a fost grea. A fost foarte greu sa trec prin bucatarie fara sa il bag in seama, asa cum faceam mereu. 
Am citit despre tot felul de diete, medicamente minune, aparate speciale. Sunt peste tot retete minune de slabit dar in final eu am ajuns tot la ceea ce stiam deja: alimentatie echilibrata si sport. 

Teoretic este usor de slabit. Pur si simplu mananci mai putin. Daca adaugi si sport, rezultatul este garantat. 
Practic, nu e atat de usor. Cand zici mancare putina, trebuie sa ai grija totusi sa existe un echilibru al meselor. Nici prea mult, nici prea putin nu e bine. Extremele nu sunt bune niciodata. 
La inceput mi-a fost destul de greu cu alimentatia. Marele ajutor in drumul meu a fost gasirea mancarii gata pregatite dar si gata calculate. A venit exact in intampinarea nevoilor mele. E ideal sa se ocupe cineva de pregatirea meselor necesare in mod foarte calculat si sa-ti ofere un meniu saptamanal sanatos. Sa iei micul dejun, pranzul si cina cu satisfactia ca nu risti sa mananci prea mult sau prea putin. Sa ai siguranta ca tii o dieta sanatoasa, ca mananci ce trebuie, cat trebuie si sa fie si o masa gustoasa, pe deasupra.  

Pe langa alimentatie, am inceput sa practic si sport.
Am inceput cu bicicleta de camera. In fiecare zi cate 5km. Dupa o perioada m-am dus si la inot, unde faceam la inceput, cate 5 ture de bazin lung de 25 m. Paralel am inceput sa merg si in parc cu bicicleta. Am marit treptat numarul si durata fiecarui exercitiu. Rezultatele nu au intaziat sa apara. Am reusit sa slabesc in felul acesta cam 10 kg in 4 luni.  Dar, mai important chiar decat slabitul, acest stil de viata mi-a schimbat starea de spirit. 
Am devenit mai increzator, mai optimist.

Acum am 75 de kg si alerg o tura de parc, doar pentru incalzire. Cutreieratul magazinelor dupa mancare a devenit o raritate.
                                                                               Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019

joi, 28 martie 2019

Prietenia sau Iubirea?

Eu sunt Lucia. 
Pe Delia (Deli, cum ii spuneam noi), am cunoscut-o in a V-a, in generala, cand ne-am mutat in oras dintr-un sat din Calarasi. De atunci am fost cele mai bune prietene. Tatal meu era zidar, iar mama vanzatoare. Ai mei nu au putut sa-mi plateasca meditatiile. M-am straduit cat am putut sa invat, sa inteleg tot, dar nu am reusit la fel de bine ca Delia. Poate nu ne-a predat totul sau poate nu am fost eu destul de isteata. Nu stiu. Totusi, am intrat si eu la un liceu mediu. 
Eu sunt mai introvertita, mai retrasa. Analizez totul inainte de a spune sau a face ceva. Asa eram si la liceu. Pe cand Delia, ea nu avea nici o treaba, era foarte copilaroasa, acum radea, acum plangea. Azi imi zicea ca ii place de Mihai, maine imi destainuia ca e indragostita de Cristi, de la B.
Delia era in clasa a IX-a la un liceu bun, dar si cu multe fite. A facut meditatii inca din clasa a V-a pentru a reusi sa intre. Initial doar la mate si apoi, din a VII-a si la romana. Totii colegii ei care au reusit sa intre la un liceu bun au facut meditatii. Avea si niste activitati extrascolare, mergea la cursuri de vioara si actorie. Tatal ei era avocat, angajat in departamentul juridic al unei multinationale. 

Vorbeam foarte des pe net : 
  - Cf, Luci?
  - Bn,aks, u?
 
- Tema l mate.
  - Mplk. N-am chef de teme. Stau pe insta.
  - Te vezi azi cu Andrei ?
  - Don’t know. Nu mi-a raspuns la mesaje. Face des asta. Incepe sa ma enerveze.
  - Poate e ocupat. Am vazut pe insta k a postat o fotografie din masina. Cred k era cu parintii lui.
Andrei a fost prietenul ei. Dar eu credeam ca nu il merita. Eram sigura ca Andrei nu o iubea si oricum, nu se potriveau. El era un baiat inteligent, dintr-o familie modesta, arata bine, dar era cam timid. Cred ca de aceea a mers la cursul de actorie, poate dorea sa devina mai comunicativ. Acolo a cunoscut-o pe Delia. Intr-o zi, am fost pe la ea si l-am cunoscut si eu. M-a atras imediat. 
Dar Delia era cea mai buna prietena a mea, imi spunea tot ce i se intampla. Nu avea nici un secret fata de mine. Imi amintesc ce ganduri mi s-au strecurat in acel moment: "Oare daca Andrei mi-ar spune intr-o zi ca ma place pe mine, as renunta la prietenia ei pentru el, as trada prietenia noastra veche?"
Atunci cand Andrei mi-a declarat ca ma iubeste pe mine, am fost foarte tulburata . Mi-a mai zis ca a stat cu Delia doar pentru ca asa putea sa ma vada pe mine. I-am spus ca si eu il plac inca de cand l-am vazut prima oara. Dar...nu stiam cum va reactiona Delia. Nu doream sa ii pierd prietenia. 
Au urmat momente foarte tensionate. Am plans mult amandoua. Ea nu zicea nimic. Poate se simtea tradata...eu nu stiam ce sa fac. 
Il iubeam pe Andrei dar tineam si la prietenia Deliei. 
Prietenia noastra s-a stins treptat. 
Azi Delia e directoare la o agentie nationala a statului. Nu stiu ce face acolo, dar castiga bine si are foarte mult timp liber. Sotul ei este secretar de stat intr-un minister. Imi dau seama ca au mult timp liber deoarece posteaza des fotografii din diverse tari, pe unde isi petrec timpul si vacantele.
Eu lucrez intr-o multinationala impreuna cu sotul meu.  Cu Andrei relatia a fost ca un vant primavaratec, care se stinge repede. 

Dupa el am avut si alte relatii, unele de scurta durata, altele mai lungi. 
Pe sotul meu l-am cunoscut in facultate.Suntem atat de coplesiti de munca incat nu avem timp de nimic. Abia reusim sa luam seara copiii de la gradinita.
 



De curand am reusit totusi sa citesc o carte: ” Intr-o gara mica” de Sidonia Dragusanu.
Mi-a amintit de prietenia mea cu Delia. 
Se pare ca si in literatura, ca iubirea este mai puternica decat prietenia.
Asa a fost mereu. 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019