Vasco - mica invenție care te ajută să vorbești „aceeași limbă„ cu oamenii din lumea largă

Uneori pasiunea te duce departe de casă, dar ce frumos este când faci ce îți place

Lucrez în Portugalia de aproape un an. Sunt ajutor de bucătar la un restaurant din Lisabona. Mi-a plăcut să gătesc de când eram mic. Îmi amintesc cum toți prietenii își doreau să se facă polițiști, IT-iști, avocați, profesori etc. iar eu eram sigur că voi ajunge bucătar. Am fost mereu pasionat de tot ce e legat de gătit. Am gătit cu plăcere pentru familia mea, pentru musafiri, pentru prieteni. Satisfacția oferită de aprecierile mesenilor erau neprețuite. Cred că așa se simt și actorii la finalul spectacolului când sunt aplaudați de spectatori.

Începutul în Portugalia a fost greu, dar nu am vrut să renunț. Am vrut să îmi demonstrez abilitățile și să îmi construiesc un nume în domeniu. Bucătăria portugheză se bazează pe mult pește și fructe de mare proaspete, precum și pe alte ingrediente locale, cum ar fi uleiul de măsline și vinurile portugheze. În timp ce în România, bucățele tradiționale sunt sarmalele, mămăliga, micii, cârnații și alte preparate specifice.

Vasco - micul miracol care m-a ajutat să mă integrez mai repede departe de casă 

Aici vorbesc cu colegii în engleză pe care am învățat-o, că toți românii, mai mult din filme decât de la școală. România este printre puținele țări, cel puțin din Europa, unde programele TV nu sunt dublate. Asta ne-a ușurat foarte mult procesul de învățare a limbii engleze. Portugheza o auzisem și acasă, în Focșani, în telenovelele la care se uita mama și vecinele ei.

Când am plecat în lumea largă, mi-am cumpărat din țară și un traducător instant care mi-a fost de ajutor în comunicarea cu colegii. Translatorul electronic pe care îl găsisem la recomandarea unui prieten, mi-a fost extrem de util în tot felul de situații. Am reușit cu ajutorul lui să traduc rețete locale, să umblu prin oraș, să comunic cu locuitorii și turiștii locali, să traduc meniurile în restaurante, dar și indicatoarele din oraș datorită facilității translator imagine pe care o are. La un moment dat, l-am folosit chiar și să traduc simultan conversațiile de la întâlnirile cu oamenii din comunitatea locală.

În afară de traducerile făcute pe loc pentru a îmi facilita anumite aspecte ale vieții de aici, mai folosesc „micul miracol„ pentru a învăța expresii și cuvinte de bază în portugheză.

Cred că doar cu ajutorul lui, am reușit să aflu atâtea într-un timp atât de scurt. Am descoperit stilul de viață, obiceiurile culinare ale portughezilor și mai ales vinurile lor, Vinho Verde ,Porto ori vinurile Madeira.

Comunicarea ajută la dezvoltarea relațiilor în orice colț al lumii

Datorită traducătorului instant, am ajuns ca cel mai bine să mă înțeleg cu un coleg libanez, nu neapărat cu un român, dar comunic bine și cu ceilalți.

Facem mereu schimb de informații în domeniul culinar și învățăm toți. Descoperim noi ingrediente, tehnici și preparate în bucătăria portugheză, ne îmbogățim cunoștințele și experiența în domeniu. Eu mi-am adus propria contribuție, prezentând elemente din tradiția culinară românească în preparatele locale.

În timpul liber explorez orașul și încerc mâncărurile locale. Am fost la Mercado da Ribeira, una dintre cele mai mari și mai vechi piețe din Lisabona, pentru a descoperi o mulțime de produse locale proaspete. Cu siguranță nu puteam să ratez o vizită la faimoasele Pastéis de Belém pentru a gustă cele mai delicioase pasteis de nata din Lisabona, o rețetă tradițională portugheză. Am fost de câteva ori și la plajă, în excursii de o zi la plajele din Cascais și Estoril, aflate la doar o scurtă călătorie cu trenul de Lisabona. Peste tot am reușit să comunic, să pun întrebări sau chiar să ajut cu un răspuns, datorită Vasco Translator.

 

Doar Dorul nu se poate traduce, iar pentru asta există Acasă. Pentru restul îl am pe Vasco. 

Acum stau la coadă la intrarea în țară și deși drumul e lung și obositor, prefer că Paștele să îl sărbătoresc acasă, cu familia și cu prietenii. De sărbători ne întoarcem toți acasă. Poate o să le gătesc și ceva cu specific portughez, poate o supă Caldo Verde, o rată cu orez Arroz de Pato sau măcar un sandwich Francesinha dar sunt sigur că tot de cozonacul, ouăle roșii și drobul de miel moldovenesc se vor bucură mai mult. 

Dorul nu se poate traduce în nicio limbă (la fel cum e, conform UNESCO „ colinda„ si „ doina„). Pentru asta vin Acasă. Pentru restul cuvintelor îl am pe Vasco cu mine în orice colț al lumii aș fi.

Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog 2024

Întoarcerea la Beciul Domnesc

În fiecare an, același drum ne duce către casă și un vin bun. 

-   Vă prezint „Coloana Infinitului„ bombănea Cristi. Ei hai, nu vă gândiți la opera lui Brâncuși, aceasta este creația conducerii statului român. O puteți admira în fiecare an de Paște și de Crăciun.

Stătea în coloană la granița cu Ungaria într-o coadă de mașini care avea probabil mai mult de 1 km. Nici nu se zărea punctul de control. Deși era mare zgomot de la claxoanele a zeci de mașini, se puteau auzi destul de clar urările de paste și diverse referiri la sfinti, rude în viață sau nu, la adresa celor care au cauzat an de an aceste cozi. La acest tip de urări românii sunt neîntrecuți putând ura în felul acesta ore întregi fără să se repete.

Cristi lucra ca electrician în Germania de vreo 10 ani. Plecase dintr-un mic orășel din Moldova, unde nu găsea nimic de muncă, bine plătit pentru domeniul lui.

Deși era deranjat de aglomerația din fiecare an de la intrarea în țară, nu concepea să nu vină în țară macar de Paște și de Crăciun. Aștepta cu nerăbdare aceste momente de sărbătoare în care se bucura să își revadă rudele, prietenii și locurile natale.

Pentru el, niciuna din marile catedrale din Germania nu se comparau cu micile biserici de acasă. Îi plăceau tradițiile legate de vopsirea oualelor, îi placea cozonacul și pasca de acasă, slujba de înviere și masa de Paște. Aștepta cu nerăbdare să participe la toate tradițiile de acasă legate de sărbători, să savureze vestita mâncare moldovenească și nu în ultimul rand să bea un vin bun produs în zona să natală.

Beciul Domnesc - un vin plin de tradiție

Anul trecut vizitase cu familia pentru prima oară, Monumentul Beciul Domnesc . A pătruns cu nerăbdare în interiorul beciului unde au fost întâmpinați de o atmosferă misterioasă și răcoroasă. 

Tunelurile și camerele beciului emanau o aură de vechime și măiestrie, iar fiecare colț ascundea povești fascinante despre trecutul acestui loc. În timpul vizitei , au fost de asemenea captivați de povestirile ghidului despre legendele locale și despre viața cotidiană din trecut. S-au simțit că și cum ar fi călătorit înapoi în timp și ar fii experimentat acea perioadă îndepărtată într-un mod profund și autentic. 

Au avut ocazia să savureze aromele și gusturile variate ale acestor vinuri remarcabile, iar fiecare pahar i-a transportat într-o călătorie sensorială prin peisajele și tradițiile Moldovei.

Un vin bun face orice sărbătoare de familie mai frumoasă și mai plăcută

De Paste, la mesele tradiționale, obișnuia să consume un Cabernet Sauvignon roșu, sec, de la Beciul Domnesc. Acest vin se potrivește perfect la friptura, sarmalele și drobul de miel moldovenesc. 

Desi nu era un expert îi placea să se informeze în legătură cu tot ce tine de piața vinurilor de la noi dar și din alte zone. 

Stătea ore întregi de vorba cu amicii de acasă, la un pahar de vin bun. Povesteau amintiri, experiențele fiecăruia din locurile unde nevoia i-a îndreptat. 

Toți visau să se întoarcă acasă la un moment dat. 

Întotdeauna se aproviziona, la plecare,  cu câteva sticle din gama Beciul Domnesc. Nu pleca fară un Cabernet Sauvignon, un Chardonnay, o Tămâioasa Românească, mai ales pentru doamne.

Pleca de fiecare data cu gândul la următoarea reîntoarcere.

Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog