Mancare locala

Țârrrrrrr! se aude soneria clasică a telefonului meu. 
E amicu’ meu Cristache.

- Ha looo, ce faci, Marcelino? Mai poți în casă?

- Salut! Mă descurc chiar bine. Citesc mult. Mă mai uit la câte un documentar pe net.  Mi-am făcut un program de sport, știi că eu sunt pasionat de sport. Adică să fac sport, că de uitat la sport mai puțin spre deloc.

- Eu fac sport doar o dată la cinci zile, atunci când merg la cumpărături. Împing căruciorul printre rafturi și apoi car sacosele până la etaju’ doi. La câte cumpărături trebuie să car de la mașină până în casă, baxuri de apă, făină, fasole, orez, conserve, congelate de tot felul, fac sport pentru toată săptămâna. Îmi ia o oră să le car.  Cam atât cu sportu’. De citit, citesc subtitrările de la filme.

- Cine te pune să cumperi atât? Eu îmi comand mâncare acasă de la un restaurant de lângă mine. 

Am găsit o aplicație românească de comandat online mâncare. În vremurile astea, când se vede mai mult că niciodată, cât este de important sprijinul pentru serviciile și bunurile locale, sunt foarte atent la serviciile cui apelez și de la cine și ce bunuri comand. Și localul de unde comand e tot unul românesc, cunoscut în cartier. Am mai comandat prin ei și niste cozonaci și pască de la o cofetărie de aproape. Stiu că e o perioadă grea pentru restaurantele, brutăriile și cofetăriile locale și încerc să-i ajut așa cum pot. Comand și recomand. Hypermarketurile oricum o duc foarte bine în perioada asta și fară să îmi iau eu mâncare de la ei.

 - Da, te stiu. Tu ești în stare să cauți pe net cui aparține firma, să te asiguri că e românească, să cauți dacă a făcut manevre contabile pentru a plati impozite cât mai mici în țară.

 - Daca ar face toți ca mine, am avea o grămadă de autostrăzi, spitale și scoli adevărate. Am avea salarii, alocații pentru copii și pensii la fel ca în alte tari. 

- Hai că mi-am amintit de un restaurant bun aproape. Mai zi-mi o dată cum se numește aplicația de  livrare la domiciliu! Trebuie să-mi comand și niste cozonaci. N-am luat din hypermarket că au doar d’aia cu umplutura de e-uri, d’aia pe care scrie că pot fi consumați până la anu’. Pai eu nu înghit chestii d’astea. Vreau ceva făcut de la o cofetărie de’a noastră, adevărată. 

 - E ușor de ținut minte, se numește Lokofood.

Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog 2020

Sprijin pentru varstnici

Ceea ce trăim în prezent pare a fi scenariul unui film. 

Totul s-a întâmplat atât de repede încât abia reușim să ne dăm seama ce simțim. 

De unde a apărut virusul acesta? Cum de s-a răspândit atât de repede? Cât va dura pandemia? Ce consecințe vă avea? Cât de gravă vă fi criza economică provocata de acest virus?

Sunt sute de întrebări la care se caută răspunsul pe toată Planeta.

Cei mai afectați de noul virus se pare că sunt persoanele în vârstă. Bătrânii erau categoria de vârstă cu cele mai multe greutăți și până la această pandemie. Pensiile mici, medicamentele puține și scumpe, alimentele scumpe și de slabă calitate, sistemul sanitar învechit și cu multe lipsuri sunt doar câteva din problemele pensionarilor.

Virusul le-a făcut viața și mai grea, în timp ce celelalte probleme se accentuează și ele tot mai mult cu fiecare zi. 

Voluntari, ong-uri și diverse fundații și companii romanești  au reacționat deja și s-au implicat în diverse acțiuni umanitare cu menite să ajute la lupta împotriva acestui virus. Se fac măști, viziere, costume de protecție, se livrează bunuri necesare celor care nu se pot deplasa sau sunt în izolare. Psihologi acreditati răspund la Telefonul Vârstnicului și vorbesc cu răbdare cu ei.   Îi ajută să treacă mai ușor peste această perioadă. Dar, pentru că la fel de important este să li se asigure alimentele necesare și medicamentele pe care le iau zilnic, alți voluntari ai fundației preiau la telefon lista cu cele necesare pentru fiecare bătrân care sună, iar alții fug să le achiziționeze. Ei nu cer mult de obicei, au nevoie de minimul pentru existență.

Autonom, cea mai extinsa rețea de mobilitate din România, prezentă în toată țara, mai exact în 33 de orașe, a decis să se implice  în lupta împotrivă acestui virus.

Autonom a pus la dispoziție pentru închiriere gratuită (timp de 3 luni, cu posibilitatea de prelungire) mașini din flota proprie în toată țara pentru toate aceste ONG-uri și fundații care au nevoie de mobilitate în misiunea lor, în lupta împotriva Coronavirusului. În funcție de nevoia voluntarilor, Autonom poate oferi din parcul lor auto atât mașini pentru transport de persoane ( autoturisme, SUV-uri) cât și pentru transport de marfă ( van-uri și pick-up-uri) 

Compania asigură orice ONG sau fundație că se iau toate măsurile necesare pentru igienizarea și dezinfectarea mașinilor, dar și a cheilor, a documentelor auto.

Dacă sunteți printre voluntarii care aleargă în fiecare zi să ajute un om în vârstă să reziste acestei perioade și ați avea nevoie de o mașină pentru a putea face față, puteți să contactați compania Autonom la adresa de e-mail help@autonom.ro sau la numărul de telefon +40 747 277 610. 

Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog2020

Trecem cu farmec si peste asta.

“E doar la ei acolo, n-are cum să ajungă la noi”, ne spuneam fiecare în decembrie. 

Am văzut foarte repede că nu a fost deloc așa. 

Virusul s-a răspândit asemenea unui tsunami, a înaintat crescând permanent nivelul până a cuprins toată planeta. Unele țări au luat situația în serios și l-au așteptat mai pregătite, altele, care au stat mai relaxate, nu prea s-au pregătit. 

Și iata-ne în plină pandemie mondială și nimeni nu știe cu siguranță când se va încheia. 

Trăim o perioadă unica în istorie și care va avea urmări în viața de zi cu zi încă multă vreme. 

Nu știm exact cauzele, sursa virusului, dar trăim efectele lui și putem estima cu aproximație urmările lui. Economia este dată peste cap în toată lumea. Afectate imediat sunt domeniile care presupun aglomerații cum ar fi industria horeca, turismul și toate activitățile legate de divertisment. 

Rezultatul imediat: un milion de contracte de muncă suspendate în România. Lipsa cererii a făcut ca prețul petrolului să scadă foarte mult fară însă să scadă la fel de mult prețul carburantului la benzinarii. 

Cum ar spune Cristache, un amic:” Ai văzut, Marcele? Pentru că petrolul a scăzut la jumătate în lume, benzinariile din Romania au promis să nu mai scumpească carburantul la pompa” 

Lipsa unor produse de strictă necesitate, măști chirurgicale, mănuși de unica folosință, costume de protecție, spirt medicinal, gel dezinfenctant sau dezinfenctanti pentru suprafețe a scos în evidență importanța existenței producătorilor romani. În lipsa unor producători locali aprovizionarea din alte tari cu aceste bunuri, atât de importante acum, se face greoi și scump. Sau deloc. 

Și asta în timp ce România are potențialul de a hrăni toată Europa. 

Dacă am fi știut să folosim la maxim potențialul României și să consumăm și să folosim produse din țară, poate că românii nu ar fi trebuit acum să își facă stocuri de făină, paste, fasole și conserve. Ar fi știut că le pot găsi oricând la noi. 

Toate aceste lipsuri au făcut ca mulți antreprenori romani să se adapteze rapid la nevoile actuale. Au început să producă măști sau costume de protectie. 

Firme din domeniul auto au pus mașini la dispoziția ong-urilor care au nevoie de ele.Au aparut voluntari care se implică în comunitate și s-au oferit să livreze acasă bunuri necesare pentru bătrâni și pentru cei care nu se pot deplasa la magazine.

Printre toate aceste inițiative romanești lăudabile una a ieșit în evidenșă datorită prestigiului companiei. 

Farmec, cel mai mare producător roman de cosmetice, cu capital 100% romanesc, a reacționat imediat ce s-a evidențiat criza de substanțe dezinfectante. 

A pus în producție două produse noi igienizante pentru uz personal, pe bază de alcool 70%. Loțiunea igienizantă pentru mâini și Gelul de igienizare pentru mâini acționează rapid, fiind o măsură practică şi eficientă pentru apărarea sănătății. 

Pe lângă aceste două produse în curs de apariție in magazine, Farmec are deja în portofoliu alte doua produse atât de necesare în aceasta perioadă și care se pot găși în toate magazinele din tara : Săpun Lichid Spumă Antibacterian Gerovital Pure și Nufăr Dezinfectant Universal. 

Deși suntem în plină pandemie, în spatele unor companii ca Farmec, stau niște oameni care continuă să fie aproape de nevoile celor din jur.  

Cu sigurantă și alte companii, din alte domenii vor reacționa rapid și vor ajuta țara să se însănătoșească. 

Ceea ce ne ajută să fim optimiști si să sperăm ca „va fi bine„  pentru că încă mai există bunătate și grijă pentru cel de lângă noi. 

Pentru că țara noastră este și frumoasă prin oameni și faptele lor. 

Aș vrea să cred că în urma pandemiei vom trage multe învățăminte și vom rămâne cu obiceiuri sănătoase. 

Aș îndrăzni să sper că, noi, românii vom rămâne cu reflexul de a ne spăla mai des pe mâini și că vom fi mai atenți atenți cu igiena noastră și curățenia din jurul nostru. 

Și cred cu tărie că această perioadă ne va învăța pe tot mai mulți să valorificăm ce e al nostru, să transformăm resursele de care dispunem pentru a ne ajuta pe noi înșine, dar și pentru a face bine celor din jurul nostru. 

Acest articol a fost scris pentru SpringSuperblog2020

Izolat cu stil

Ziua 29 de stat în casă. 

O garsonieră. Celula 37, cum îi spun eu în perioada asta, are aproape 30 de mp și se află la etajul 2 al unui bloc din Colentina. 

De la geam am o priveliște de „vis. Văd străduța pustie acum și un alt bloc cenușiu de 10 etaje, la fel ca al nostru. Cerul îl zăresc doar dintr-un anumit unghi sau dacă scot capul pe geam.

La prima impresie, s-ar putea crede că trăiesc într-o atmosferă sumbră, pesimistă. Ar fi de așteptat, în condițiile astea, să mănânc non stop, să zac pe canapea și să mă uit împreună cu niște păianjeni de pe pereți și ceva gândaci de bucătărie la Acces Direct, Insula iubirii și Gospodar fără pereche. Ar trebui să arăt că o focă elefant, îmbrăcat în halat, ciufulit și cu barbă. În cămară ar trebui să am faină, paste, pateu de ficat, fasole, orez și hârtie igienică pentru șase luni.

Greșit! 

La mine în celulă e curat că în farmacie, fac curat zilnic și păstrez fiecare lucru la locul lui. 

Cei care mă cunosc știu că eu sunt foarte atent la imaginea mea, chiar și atunci când sunt singur. 

” Marcele, tu și dacă te duci să duci gunoiul te îmbraci cu stil”, mi-a zis și amicul meu Cristache într-o zi. 

Este ziua 29 de stat în casă, dar și a 29-a zi de exerciții fizice intense. Sunt într-o formă pe care nu o aveam nici în libertate, cand eram mereu in criza de timp. Mi-am făcut un program variat de exerciții fizice, organizat pe zile și grupe de mușchi. Flotări, abdomene și genuflexiuni. Am vestimentație adecvată pentru sport, câteva aparate care nu ocupă spațiu, dar sunt eficiente. Cireașa de pe tort este, însă, un superceas de mână care, în afară de faptul că arată bine și e făcut din materiale de calitate, mă ajută în controlul reprizelor de efort fizic. Are monitorizare cardiacă, funcție de comenzi muzicale, accelerometru, pedometru, măsoară nivelul de oxigen din organism.   

L-am găsit greu. Știam că îmi doresc un ceas smartwach, cu senzori pentru orice, dar și să arate bine. Am tot căutat după recomandări de diverse ceasuri bărbați, am scotocit pe net și într-un final am găsit ceva care să îmi placă. Și nu mi-a dezamăgit asteptările. 

Așa cum nu mi-au dezamăgit așteptările cele două ceasuri „de oraș„ cum le spun eu, având în vedere că, pentru bărbați, ceasurile țin loc de bijuterii. 

Nu, nu mă plictisesc acasă, am un plan cu activități de realizat pentru încă cel puțin 29 zile.  

Și asta dacă nu mă gândesc la cele câteva mii de cărți pe care le am pe reader. Nu îmi propun să le termin pe toate. Citesc doar ce îmi place. 

Uneori stau și fară să fac nimic, doar meditez. 

Cum zicea Cristache:”Bă Marcelino, de când nu mă mai uit la tembelizor, îmi rămâne timp să gândesc singur”. 

Acest articol a fost scris pentru SpringSuperblog2020

Pai asa da!

Zdraang, baaang...un sunet puternic de lovitură și tablă frecată de altă tablă și plastic. Totul s-a întâmplat în mai puțin de o secundă. 

“Mie n-are cum să mi se întâmple. Sunt prea as la volan”...“ dacă conduc prudent, și chiar mă pricep la asta, nu pățesc nimic”. Asta mi-am zis întotdeauna înainte de accident. Se pare că nu e chiar așa. 

În ziua aia, singur în mașină, conduceam dus pe gânduri și deodată am fost lovit din dreapta. Nici nu am apucat să văd de ce sau cine. Nu am văzut mașină venind. Eram la o intersecție cu o străduță mică. Conform indicatoarelor, eu aveam prioritate iar mașina care m-a izbit, avea indicatorul Stop. Am ieșit din mașină și după ce am verificat și m-am bucurat că am ambele mâini și ambele picioare și că nu curge sânge de nicăieri, m-am uitat la mașină. Tabla era îndoită iar ușa se înfundase spre interior. După cum arăta, cred că nici măcar nu redusese viteza. De oprit, așa cum îl obliga semnul, nici pomeneală. 

       - Pfaaa, ba ești nebun, mă trezesc cu o voce lângă mine. De asta aveam nevoie acum. Să mor eu, nici nu te-am văzut! Cred că aveai viteza și te-ai băgat tare în intersecție. Maamă, mamă, numai de asta nu aveam eu timp acu’, a început să se vaite berbecul.

   - Pai aveam 30 pe oră, pe străduța asta nu prea se poate mai tare.

   - Eeee, 30! Aveai pe puțin 70! Da’ lasă asta! Ia zi, cum facem?

   - Pai ar trebui să mergem la politie da’ mașina mea nu mai merge. Stai să sun pe cineva care e mai priceput la astea.

Mă duc în mașină, trag aer în piept să mă calmez un pic și-l sun pe Cristache. El a mai avut o grămadă de faze d’astea cu bușiri.

   - Alo, Cristache, fii atent. Am avut acu’ un accident cu mașina. Unu n-a oprit la stop și a intrat în mine. Eu n-am nimic dar mașina nu mai merge. Ia zi, ce fac? 

   - Hai, bă! Tocmai tu? Cum adică nu  mai merge mașina? Ce are?

   - Pe dreapta: roata, aripa și ușile sifonate serios. La cum arata, cred că stau 3 luni fară mașină.

  - În primul rand nu te panica, Marcelino. Stai calm.  Bine că tu ești bine. Bizonul de a intrat în tine ar merita să rămână fară permis și să plătească o amenda usturătoare, dar n-are rost să stai la cozi pe la politie doar pentru asta. Tu faci cum vrei desigur, dar eu aș face constatare amiabila cu el. E mai rapid.

   - Bine, o să văd asta. Zi ce fac apoi.

   - Păi e simplu. Asta fac toți șoferii cu experiențe din astea, neplăcute. Notează rapid un număr de telefon: 021.9111. Sună și iți spun ei ce ai de făcut. Beneficiezi de o grămadă de chestii, adică servicii de la ei: asistență rutieră, platformă, tractare, depanare și auto de înlocuire. Tu știai, maestre, că ai acest drept prin lege? Sub 1% din șoferi știu asta. Beneficiezi fără niciun cost de auto de înlocuire, dacă eșți partea păgubită într-un accident rutier. Și totul este simplu, în doar 4 pași pe care ți-i vor explica ei rapid.  Costul este decontat de asigurătorul șoferului vinovat.

   - Ba ești nebun! Adică am dreptul prin lege să am mașină cât timp îmi repară service-ul mașina mea, fară să mă coste nimic?

   - Da maestre, și nu iți dă orice cazan, au mașini noi, adevărate. Dacă vrei mai multe detalii, ia vezi aici un scurt video de prezentare al lor... așa.. stai.. gata, e deja pe telefonul tău, te uiti dupa ce faci amiabila cu bizonul. 

Am inchis și am mai respirat o dată adânc. Ce bine e când ai prieteni informați! M-am liniștit!

M-am întors la berbec care încă își admira bara de la mașina lui, desprinsă total de mașină. Își pusese mâinile în cap, bombănea și se învârtea în jur. Dar, după ce am mai discutat un pic a fost de acord și am făcut constatarea amiabilă.

Apoi, m-am asezat pe bordură și am privit filmulețul de la Cristache. Am sunat la 021.9111.  A venit platforma trimisa de 021.9111 să duca mașină la service. 

Nici nu mai știu cât a durat reparația mașinii. Mașina de schimb a fost atât de bună încât nu mi-a păsat.