La Katz Gastrolab nu doar că trăiești din plin prezentul, ci simți savoarea nostalgiei și retrezești la viață amintiri plăcute

Un colțișor de rai renăscut din arome interbelice - Katz Gastrolab

Undeva lângă Cișmigiu, vis-a-vis de Conservator, în localul amenajat într-o cochetă casă interbelică, Andrei savura, în compania unui vechi amic, Marian, un cocktail făcut după o rețetă specială. 

Localul era plin de liceeni zgomotoși de la liceele din apropiere și de studenți de la numeroasele facultăți din zonă. Liceenii sunt probabil de la Lazăr sau de la Sava, licee care au fost în concurență de când le știe el. Probabil veniseră după oferta dedicată studioșilor (20% reducere pentru orice bunătate oferită de local)

Andrei e avocat. El a învățat la Universitate, tot nu departe de acest local, iar liceul l-a terminat la Gheorghe Lazăr. Intrase în acest restaurant din București tocmai pentru că îi amintea de un local, din anii de liceu, la care mergeau când chiuleau de la ore. I-a atras atenția denumirea, Katz Gastrolab și locația care îi aducea aminte de perioada liceului.

Amintirile se trezesc la viață la Katz Gastrolab.

Râsul liceenilor prezenți în timp ce ei stau de vorbă și savurează cocktailurile trezeau în mintea lui Andrei imagini clare ale vremurilor de altădată. Își amintea de coridoarele aglomerate ale liceului de la intrarea în Cișmigiu, unde râsetele colegilor răsunau ca un ecou vesel.

Își amintea de sălile de clasă impregnate cu mirosul de cretă și dezbaterile aprinse cu profesorii. Dar cel mai mult își amintea de întâlnirile cu colegii la localul de lângă Parcul Cișmigiu, un local ca acesta , unde vremurile de liceu păreau să se dilate într-o eternitate de bucurie și prietenie. În acele seri magice, sub lumina călduroasă a becurilor întunecate, Andrei și prietenii săi își împărtășeau visele și temerile, înconjurați de zgomotul animat al vieții de oraș. Retrăiau serbările școlare și concursurile de teatru în care au strălucit, olimpiadele de matematică și de literatură care le-au pus la încercare inteligența și creativitatea.

Bucuria și sentimentul de bine pe care îl avea Andrei în localul Katz Gastrolab îi aminteau și de zilele de facultate, când au pășit în lumea universitară cu inima plină de curaj și entuziasm. Revedea în minte cursurile intense, nopțile nedormite petrecute în bibliotecă și examenele care i-au testat limitele. Dar și sentimentul de satisfacție și de bucurie.

Oricât s-ar schimba viitorul, locurile frumoase rămân preferate și căutate

-     Cum trece timpul, amice! zise Andrei admirând tinerețea zburdalnică și bucuria celor din local. Parca ieri eram și noi ca ei. Mă întreb ce le va rezerva viitorul, cu ce se vor ocupa fiecare peste zece, douăzeci de ani. 

-   Pai, maestre, remarcă Marian, noi nu eram chiar la fel. După cum vezi, toți privesc la ecranele acelea pe care le țin în mână. Din păcate sau din fericire, asta e discutabil, noi nu am avut parte de așa ceva. 

-    Lumea se schimba într-un ritm spectaculos. De exemplu, probabil că în cinci, zece ani jobul meu vă fi preluat de un soft automat. La fel se va întâmplă cu foarte multe meserii de azi. Din fericire, cred că vor apăreq altele, pe care azi nici măcar nu ni le imaginăm. Acești tineri vor ocupa acele joburi. 

-   Eu nu sunt așa de optimist, maestre, dă a lehamite din mână Marian. Cred că de ceva timp oamenii nu mai evoluează. Cu cât sunt mai smart obiectele din jurul lor, cu atât sunt ei mai idioți. 

Au căzut iar pe gânduri. Liceenii adunați și ei la un suc continuau la fel de zgomotoși ca la început, așa cum sunt toți tinerii de vârsta lor. Singurul care părea că va păstra bucuria prezentului cu aroma interbelicului în ea, era localul în care se bucurau ei acum de un moment plăcut și minunat. 

Vasco - mica invenție care te ajută să vorbești „aceeași limbă„ cu oamenii din lumea largă

Uneori pasiunea te duce departe de casă, dar ce frumos este când faci ce îți place

Lucrez în Portugalia de aproape un an. Sunt ajutor de bucătar la un restaurant din Lisabona. Mi-a plăcut să gătesc de când eram mic. Îmi amintesc cum toți prietenii își doreau să se facă polițiști, IT-iști, avocați, profesori etc. iar eu eram sigur că voi ajunge bucătar. Am fost mereu pasionat de tot ce e legat de gătit. Am gătit cu plăcere pentru familia mea, pentru musafiri, pentru prieteni. Satisfacția oferită de aprecierile mesenilor erau neprețuite. Cred că așa se simt și actorii la finalul spectacolului când sunt aplaudați de spectatori.

Începutul în Portugalia a fost greu, dar nu am vrut să renunț. Am vrut să îmi demonstrez abilitățile și să îmi construiesc un nume în domeniu. Bucătăria portugheză se bazează pe mult pește și fructe de mare proaspete, precum și pe alte ingrediente locale, cum ar fi uleiul de măsline și vinurile portugheze. În timp ce în România, bucățele tradiționale sunt sarmalele, mămăliga, micii, cârnații și alte preparate specifice.

Vasco - micul miracol care m-a ajutat să mă integrez mai repede departe de casă 

Aici vorbesc cu colegii în engleză pe care am învățat-o, că toți românii, mai mult din filme decât de la școală. România este printre puținele țări, cel puțin din Europa, unde programele TV nu sunt dublate. Asta ne-a ușurat foarte mult procesul de învățare a limbii engleze. Portugheza o auzisem și acasă, în Focșani, în telenovelele la care se uita mama și vecinele ei.

Când am plecat în lumea largă, mi-am cumpărat din țară și un traducător instant care mi-a fost de ajutor în comunicarea cu colegii. Translatorul electronic pe care îl găsisem la recomandarea unui prieten, mi-a fost extrem de util în tot felul de situații. Am reușit cu ajutorul lui să traduc rețete locale, să umblu prin oraș, să comunic cu locuitorii și turiștii locali, să traduc meniurile în restaurante, dar și indicatoarele din oraș datorită facilității translator imagine pe care o are. La un moment dat, l-am folosit chiar și să traduc simultan conversațiile de la întâlnirile cu oamenii din comunitatea locală.

În afară de traducerile făcute pe loc pentru a îmi facilita anumite aspecte ale vieții de aici, mai folosesc „micul miracol„ pentru a învăța expresii și cuvinte de bază în portugheză.

Cred că doar cu ajutorul lui, am reușit să aflu atâtea într-un timp atât de scurt. Am descoperit stilul de viață, obiceiurile culinare ale portughezilor și mai ales vinurile lor, Vinho Verde ,Porto ori vinurile Madeira.

Comunicarea ajută la dezvoltarea relațiilor în orice colț al lumii

Datorită traducătorului instant, am ajuns ca cel mai bine să mă înțeleg cu un coleg libanez, nu neapărat cu un român, dar comunic bine și cu ceilalți.

Facem mereu schimb de informații în domeniul culinar și învățăm toți. Descoperim noi ingrediente, tehnici și preparate în bucătăria portugheză, ne îmbogățim cunoștințele și experiența în domeniu. Eu mi-am adus propria contribuție, prezentând elemente din tradiția culinară românească în preparatele locale.

În timpul liber explorez orașul și încerc mâncărurile locale. Am fost la Mercado da Ribeira, una dintre cele mai mari și mai vechi piețe din Lisabona, pentru a descoperi o mulțime de produse locale proaspete. Cu siguranță nu puteam să ratez o vizită la faimoasele Pastéis de Belém pentru a gustă cele mai delicioase pasteis de nata din Lisabona, o rețetă tradițională portugheză. Am fost de câteva ori și la plajă, în excursii de o zi la plajele din Cascais și Estoril, aflate la doar o scurtă călătorie cu trenul de Lisabona. Peste tot am reușit să comunic, să pun întrebări sau chiar să ajut cu un răspuns, datorită Vasco Translator.

 

Doar Dorul nu se poate traduce, iar pentru asta există Acasă. Pentru restul îl am pe Vasco. 

Acum stau la coadă la intrarea în țară și deși drumul e lung și obositor, prefer că Paștele să îl sărbătoresc acasă, cu familia și cu prietenii. De sărbători ne întoarcem toți acasă. Poate o să le gătesc și ceva cu specific portughez, poate o supă Caldo Verde, o rată cu orez Arroz de Pato sau măcar un sandwich Francesinha dar sunt sigur că tot de cozonacul, ouăle roșii și drobul de miel moldovenesc se vor bucură mai mult. 

Dorul nu se poate traduce în nicio limbă (la fel cum e, conform UNESCO „ colinda„ si „ doina„). Pentru asta vin Acasă. Pentru restul cuvintelor îl am pe Vasco cu mine în orice colț al lumii aș fi.

Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog 2024

Întoarcerea la Beciul Domnesc

În fiecare an, același drum ne duce către casă și un vin bun. 

-   Vă prezint „Coloana Infinitului„ bombănea Cristi. Ei hai, nu vă gândiți la opera lui Brâncuși, aceasta este creația conducerii statului român. O puteți admira în fiecare an de Paște și de Crăciun.

Stătea în coloană la granița cu Ungaria într-o coadă de mașini care avea probabil mai mult de 1 km. Nici nu se zărea punctul de control. Deși era mare zgomot de la claxoanele a zeci de mașini, se puteau auzi destul de clar urările de paste și diverse referiri la sfinti, rude în viață sau nu, la adresa celor care au cauzat an de an aceste cozi. La acest tip de urări românii sunt neîntrecuți putând ura în felul acesta ore întregi fără să se repete.

Cristi lucra ca electrician în Germania de vreo 10 ani. Plecase dintr-un mic orășel din Moldova, unde nu găsea nimic de muncă, bine plătit pentru domeniul lui.

Deși era deranjat de aglomerația din fiecare an de la intrarea în țară, nu concepea să nu vină în țară macar de Paște și de Crăciun. Aștepta cu nerăbdare aceste momente de sărbătoare în care se bucura să își revadă rudele, prietenii și locurile natale.

Pentru el, niciuna din marile catedrale din Germania nu se comparau cu micile biserici de acasă. Îi plăceau tradițiile legate de vopsirea oualelor, îi placea cozonacul și pasca de acasă, slujba de înviere și masa de Paște. Aștepta cu nerăbdare să participe la toate tradițiile de acasă legate de sărbători, să savureze vestita mâncare moldovenească și nu în ultimul rand să bea un vin bun produs în zona să natală.

Beciul Domnesc - un vin plin de tradiție

Anul trecut vizitase cu familia pentru prima oară, Monumentul Beciul Domnesc . A pătruns cu nerăbdare în interiorul beciului unde au fost întâmpinați de o atmosferă misterioasă și răcoroasă. 

Tunelurile și camerele beciului emanau o aură de vechime și măiestrie, iar fiecare colț ascundea povești fascinante despre trecutul acestui loc. În timpul vizitei , au fost de asemenea captivați de povestirile ghidului despre legendele locale și despre viața cotidiană din trecut. S-au simțit că și cum ar fi călătorit înapoi în timp și ar fii experimentat acea perioadă îndepărtată într-un mod profund și autentic. 

Au avut ocazia să savureze aromele și gusturile variate ale acestor vinuri remarcabile, iar fiecare pahar i-a transportat într-o călătorie sensorială prin peisajele și tradițiile Moldovei.

Un vin bun face orice sărbătoare de familie mai frumoasă și mai plăcută

De Paste, la mesele tradiționale, obișnuia să consume un Cabernet Sauvignon roșu, sec, de la Beciul Domnesc. Acest vin se potrivește perfect la friptura, sarmalele și drobul de miel moldovenesc. 

Desi nu era un expert îi placea să se informeze în legătură cu tot ce tine de piața vinurilor de la noi dar și din alte zone. 

Stătea ore întregi de vorba cu amicii de acasă, la un pahar de vin bun. Povesteau amintiri, experiențele fiecăruia din locurile unde nevoia i-a îndreptat. 

Toți visau să se întoarcă acasă la un moment dat. 

Întotdeauna se aproviziona, la plecare,  cu câteva sticle din gama Beciul Domnesc. Nu pleca fară un Cabernet Sauvignon, un Chardonnay, o Tămâioasa Românească, mai ales pentru doamne.

Pleca de fiecare data cu gândul la următoarea reîntoarcere.

Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog

Medicale-Shop.ro - pentru o sănătate mai bună într-un mediu mai sigur

Când afară plouă, ninge, e ud, iar tu trebuie să intri în această clădire albă

Mi s-a întâmplat de multe ori, în trecut, să vizitez cabinete medicale sau alte instituții cu cerințe stricte de curățenie și protecție sanitară în zile cu ploaie sau zăpadă. Întotdeauna eram jenat de urmele lăsate de încălțămintea mea pe podeaua proaspăt curățată și igienizată. De cele mai multe ori eram urmărit în trecerea mea, cu o privire nu foarte binevoitoare, de doamna cu mopul și găleata, (prezente întotdeauna în acele momente), care tocmai terminase de curățat. 

Evoluția tehnologică spală rușinea

Între timp lucrurile au evoluat și ne-au ajutat să intrăm mai linișiți în orice clădire.  Au apărut chiar și botoșeii de încălțăminte spre satisfacția doamnelor cu mopul care acum, în astfel de situații, iți arată cutia cu botoșei fără de care nu mai poți intra în instituție.

Încă de la începuturile medicinei moderne, în special în timpul pandemiilor și a altor crize de sănătate publică, protecția împotriva infecțiilor a fost și rămâne o preocupare majoră. Cu toate acestea, materialele utilizate pentru protecția personală erau rudimentare și nu ofereau un nivel înalt de siguranță.

Avansul tehnologic din toate domeniile și-a pus amprenta și asupra materialelor de protecție sanitară și le-a dus la cel mai înalt nivel. Materiale precum: seringi de unică folosință, ace seringă, leucoplast, plasturi, branule, perfuzoare, fașă din tifon, tifon, comprese sterile, spatule (abeslanguri), electrozi EKG / testare efort, hârtie termică, hârtie EKG, gel ecografii,  sisteme de recoltare, eprubete, urocultoare, coprorecoltoare, tampoane exsudat faringian; recipient PP înțepătoare, saci pericol biologic, cutii incinerare deșeuri  și multe altele, se produceau dificil și la costuri mari. Fapt care îngreuna destul de mult procesul de asigurare al serviciilor de sănătate adresate populației.

Datorită evoluției inovatoare a tehnologiei, aceste materiale sunt azi produse în masă, la costuri mici care permit folosirea lor în tot mai multe instituții cu cerințe speciale de igienă și protecție sanitară.

Medicale-Shop.ro - vine în ajutor cu tot de ce este nevie pentru sănătate

Au apărut furnizorii specializați în asigurarea consumabilelor necesare pentru spitale și alte instituții care folosesc astfel de materiale. Cel mai cunoscut astfel de furnizor, la noi în țară este ADAR UNIC SOLUTIONS SRL, proprietarul Medicale-Shop.ro, importator și distribuitor de consumabilemedicale. Magazinul său virtual este dedicat exclusiv pentru comenzi lansate de companii și instituții.  

Pandemia de COVID-19 a avut un impact profund asupra conștientizării importanței materialelor de protecție sanitară în rândul oamenilor. A fost o experiență fără precedent pentru mulți oameni și a generat o serie de schimbări semnificative în comportamentul și atitudinile lor față de igienă și protecție personală. Unul dintre cele mai evidente efecte ale pandemiei a fost creșterea utilizării și cererii de materiale de protecție sanitară, cum ar fi măștile, dezinfectanții pentru mâini și alte echipamente de protecție. Pandemia a evidențiat necesitatea adoptării unui comportament preventiv și a unei atitudini responsabile față de igienă și protecție personală pentru a proteja atât individul, cât și comunitatea în ansamblu. Purtarea măștilor și respectarea măsurilor de distanțare socială au devenit gesturi de solidaritate și responsabilitate față de ceilalți membri ai societății.  Termeni precum echipamente de protecție, consumabile medicale, consumabile de hârtie, botoși, covorașe antibacteriene, role cearceaf, halate de unică folosință, pijamale de unică folosință sunt acum familiari tuturor, nu doar personalului specializat.

Spitalele, școlile și alte instituții sunt acum echipate cu dispensere de dezinfectanți pentru mâini, amplasate în locuri strategice, precum intrările în clădire, holuri și săli de clasă. Vizitatorii și personalul sunt încurajați să-și igienizeze mâinile regulat, în special înainte și după mese sau după ce vin în contact cu suprafețe comune.

Sănătatea naturii este și sănătatea noastră 

Un aspect tot mai important în evoluția materialelor de protecție sanitară este preocuparea pentru impactul lor asupra mediului. Întrucât utilizarea acestor materiale a crescut semnificativ în ultimii ani, este important să ne asigurăm că acestea sunt produse și eliminate într-un mod sustenabil. De exemplu, mulți producători au început să utilizeze materiale biodegradabile și reciclabile în fabricarea echipamentelor de protecție sanitară, reducând astfel impactul asupra mediului.

Într-o lume preocupată tot mai mult de protecția mediului, materialele sanitare ar putea fi dezvoltate din surse sustenabile și biodegradabile. De la măști și mănuși până la ambalaje și alte echipamente de protecție, aceste materiale ar putea fi concepute pentru a minimiza impactul asupra mediului și pentru a fi reciclabile în întregime.

Împreună cu Vindem-ieftin.ro reușim să ‘‘reConstruim acasă„ și să clădim viitorul

Oriunde te duce viața, dorul de casă te va chema mereu înapoi.

Cristian lucrează în Germania. E electrician. A plecat din țară de bunăvoie. Nu pentru că nu găsea de muncă, ci pentru că nu era mulțumit de cât reușea să pună deoparte lunar din salariu. Avea proiecte pe care nu le putea realiza cu venitul din țară. Știa de la colegii plecați, cât se câștigă afară și după ce și-a făcut socotelile, nu a mai stat pe gânduri. A plecat convins că se vă întoarce după ce va pune deoparte suficienți bani. Visul lui era să aibă casa lui la țară, să-și deschidă o firmă care să-i asigure un venit din care să poată trai decent în țară.

Timpul a trecut repede. Făcea zece ani de când plecase. Câștiga foarte bine. Dar nu reușise niciodată să se acomodeze sau să se simtă aici la locul lui. Avea senzația că e într-o delegație de serviciu și că așteaptă la un moment dat să termine și să se întoarcă Acasă.

Știa că Europa era plină de români aflați în aceeași situație. România e în topul țărilor cu cea mai mare migrație cauzată nu de conflicte militare, ci de situația economică a statului.

Venea în țară de două ori pe an: de Crăciun și de Paște. Se alinia, alături de alte mii de români, la cozile kilometrice din fiecare an, de la intrarea în țară. Mergea, de fiecare dată, cu o deosebită plăcere, la modesta biserică de la el din sat unde participa cu bucurie alături de oamenii de acolo, la slujbe. Acolo se simțea el cel mai aproape de Dumnezeu.

Vizitase și în Germania impresionantele catedrale cu arhitectura lor în stil gotic, dar le se simțea reci și străine.

A rămas credincios valorilor cu care crescuse: Dumnezeu, Familie și Țară. Deși acolo era înconjurat de noile valori și politici ale Europei, de noțiuni precum: identitatea de gen, BLM, Antifa, amprenta de carbon, încălzirea globala, era tolerant din fire și daca nu îl afectau direct, oamenii erau liberi să facă sau să gândească ce vor.

Își amintea de Glossa lui Eminescu, pe care o știa pe de rost: „Tu rămâi la toate rece, De te-ndeamnă, de te cheamă; Ce e val, că valul trece...”

Vrem ca în Europa, dar ne descurcăm ca în Orient

Cristian și-ar permite sa plătească chirie pentru o locuință la întoarcerea în țară, dar pentru el este foarte important sentimentul proprietății. Vrea să aibă locul lui, casa lui. Nu concepe să stea toată viață într-o casa care nu este a lui. Pe nemți nu îi deranjează acest aspect, dar ei sunt diferiți.

A planificat multă vreme construirea casei mult visate pe terenul lui, moștenit de la bunici.

Ajutat de un arhitect român pe care l-a contactat după ce i-a admirat realizările, a pus la punct toate detaliile proiectului. Trăind în Germania, preluase și din numeroasele calități ale acestora: disciplina, perseverența, atenția la detalii, eficiența. La ei nu există ”lasă că merge și așa”, așa că nici la Cristian nu exista.

După terminarea proiectului de casă urma perioada care îi făcea cel mai puțin plăcere și anume obținerea autorizațiilor de construcție, semnarea contractelor cu furnizorii de utilități și tot ce tine de relația cu administrația statului.

A fost momentul în care s-a remarcat cel mai mult diferența dintre România și Germania. Se vedea foarte clar că noi eram mai apropiați de Orient unde totul se mișcă doar cu „atenții” spre deosebire de Germania unde totul era mult mai rapid și mai simplu.

Acasă este acolo unde te simți mereu la locul tău. 

Cristian încerca să se obișnuiască cu stilul birocratic de acasă, să dea dovadă de multă răbdare și ingeniozitate în lupta cu hățișul statului (mai ales de la distanță). Dar tot ajunsese gata să cedeze și să renunțe la vis. Dar, pentru că „ prietenul la nevoie se cunoaște„, i-a sărit în ajutor Marian.

El își construise deja o casă și trecuse prin toată această luptă cu birocrația. Avea experiență.

Deși Marian, prietenul lui cel mai bun din țară, se oferise să-l ajute în toate la proiectul său, Cristian ar fi dorit cumva să reușească să se implice mai mult, chiar de la distanță.

Așa că, în timp ce Marian îl reprezenta în obținerea autorizației de construcție, Cristian căuta furnizorii de materiale de construcții necesare și echipe de constructori specializați pe diferite etape în construcția casei. Era interesat în special de furnizorii de materiale de construcții produse în România.

Într-o zi a găsit ingenioasa și binevenita soluție a celor de la vindem-ieftin.ro. Depozitul virtual și campania ‘‘reConstruim acasă’’ i se potriveau că o mănușă. Era tot ce și-ar dori cineva aflat departe de țară care dorește să-și construiască o casă în orașul natal.

În sfârșit cineva vine în întâmpinarea oamenilor din diaspora care doresc să se întoarcă acasă să își construiască un cămin. Și ce e mai important, pot face acest lucru prin intermediul unor soluții românești. Datorită celor de la Vindem.ieftin.ro, Cristian a putut să aleagă, de la distanță cele mai potrivite materiale de construcție: fier beton, BCA, vopsele, țiglă, materiale pentru termoizolație și multe altele.

Anul acesta compania Vindem-ieftin.ro face 10 ani de când a hotărât să le fie alături tuturor celor care vor să construiască sau reConstruiască un viitor. Reinventându-se zilnic, au fost mereu alături de oameni și au reușit să ofere oricui: 

• Un drum mult mai scurt al produselor – direct din fabrică la client
• Evitarea costurilor de depozitare
• Prețuri mult mai avantajoase datorită costurilor mai mici
• Fără comisioane
• Consultant individual pentru fiecare client
• Diversitate de produse pentru toate gusturile și buzunarele începând cu fundația până la cheia de la ușă sau fereastra de la acoperiș

Fără să alerge dintr-un magazin în altul, fără stresul că îi scapă ceva, Cristian a putut analiza produsele, prețurile și a putut intra în contact cu un Depozit Virtual (Compania deține o rețea națională de Depozite Virtuale, astfel că fiecare client are posibilitatea să aleagă în funcție de apropiere, necesități și interese)

Tot de ce a avut nevoie Cristian pentru a construi un Acasă a fost la un click distanță.

L-a implicat pe Marian doar la recepția materialelor furnizate și la semnarea documentelor în numele lui. 

A avut ceva dificultăți în a găsi constructori dar asta nu l-a surprins. Cei mai mulți și cei mai buni erau că și el, răspândiți prin toată lumea.

În final și-a văzut visul cu ochii și de atunci, Acasă a devenit locul din satul unde putea merge în fiecare duminica la slujba bisericească și unde în fiecare clipă se simțea la Locul lui.

Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog 2024

Comoara din Beci sau unde se ascunde cel mai bun vin

beciuldomnesc.ro

Marian trece destul de des prin judetele Moldovei. Îi face o deosebită plăcere să admire, de fiecare dată,  șirurile nesfârșite de viță de vie, aproape de Huși. Relieful zonei, format din dealuri cât vezi cu ochii, este ideal pentru plantarea viței de vie. Alege, întotdeauna, intenționat acest loc pentru un scurt popas, o pauză absolut necesară după ore în sir la volan. Aerul și priveliștea parcă îl umplu rapid cu energia necesară continuării călătoriei. Își amintește cu nostalgie de momentele din copilărie în care participa, sub grija bunicilor, la tăiatul sau la culesul vitei de vie.

„Oare conținutul acestor peturi are vreo legătură cu strugurii sau sunt doar rezultatul chimiei alimentare?”  Marian își pune aceasta întrebare de fiecare dată când traversează cu plăcere și bucurie, toamna, județul Vrancea și observă din km în km, la porți sau la marginea drumului, aranjate frumos, peturi de 5 litri cu un conținut negru, alb și rose. Știe că în zilele noastre se poate falsifica ușor orice produs alimentar. Nu a oprit, însă niciodată să cumpere sau să discute cu vânzătorii de acolo. Oprește uneori în zonă doar pentru a cumpără fructe, struguri sau legume proaspete, de sezon. Sprijină, atât cât poate el, și alte produse romanești de calitate.

Dar, Marian știe foarte bine de unde poate să ia un vin calitativ și cu tradiție, nu riscă să cumpere din acela din peturile de la poartă. Știe de unde. Doar a admirat de atâtea ori podgoria celor de la Beciul Domnesc, un nume inspirat care îl duce întotdeauna cu gândul la istoria zonei, la Domnitorii Moldovei, la Ștefan Cel Mare, cel mai renumit domnitor al Moldovei din vremea căruia datează chiar Monumentul Beciul Domnesc ce aparține companiei.

Tehnologia modernă folosită combinată cu strugurii de calitate ai zonei au ca rezultat produse de o calitate impresionantă.

Marian mai trage o dată aer în piept și savurează priveliștea. Se gândește, amuzat, că până la urmă, chiar una dintre cele mai importante încăperi din casa moldovenilor este beciul. Respectiv, o combinație între cele doua cuvinte: „Beci” și Domnitor/„Domnesc” nu poate decât să obțină, prin definiție, respectul tuturor. 

De la Beciul Domnesc a cumpărat de mai multe ori. Apreciază mult Feteasca Albă din brandul Sigillum Modaviae, un vin alb demisec, care îi amintește de frumusețea zonei de origine, un vin proaspăt, cu o textură echilibrată, plăcuta și persistentă, dar și cu ușoare note fructate și florale.

Îl servește cu bucurie și mândrie oaspeților atunci când îi invită la un peste sau la un platou cu fructe de mare gătite chiar de el. La fel de bine merge și Tămâioasa Românească cu aceste preparate. Dar, el recunoaște că, are permanent în frigiderul lui special de vinuri, o diversitate mare tot de la Beciul Domnesc: și Busuioaca de Bohotin, apreciată mai ales de Doamne, și Pinot Noir, în special de sărbători,  Feteasca Neagră, Rose, Muscat Ottonel sau chiar și Feteasca Regală.

Datorita conținutului frigiderului preponderent cu sticle de vin de la Beciul Domnesc, musafirii lui deja îl numesc „Frigiderul Domnesc”.

Nu se consideră un cunoscător în domeniul viticulturii și al vinurilor. Și-a luat totuși un frigider special pentru vinuri, are câteva desfăcătoare deosebite de sticle de vin și a primit cadou un decantor și un termometru pentru vinuri pe care le folosește uneori pentru a-și impresiona invitații.

Face parte dintr-un un grup al pasionaților de vinuri de pe o rețea de socializare. De acolo află informații și noutăți în domeniu. Deși nu se consideră mare cunoscător, recunoaște totuși că pentru el vinurile au o semnificație aparte.

Consideră și crede cu convingere că vinurile de calitate sunt mai mult decât o simpla băutură. 

Sunt povesti îmbuteliate. Închizând ochii, poți simți razele soarelui și mângâierea vântului, poți gusta amintirile și istoria unei regiuni. În fiecare înghițitură se regăsesc secretele unei tradiții ancestrale și efortul meticulos al celor ce le-au creat. Povestea vinului preferat al lui Marian se află în Beciul Domnesc.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2024

Cu Vasco Translator V4 poți sta la taclale chiar și cu chinezii

„Țînți lei bucata. Doar bax. Nu bucata” răspundea clienților curioși, cu o voce pițigăiată, un chinez scund, cu părul negru, ciufulit. Marian își amintea de vremurile când cutreiera depozitele en-gros de la marginea orașului. Pe vremea aceea interacționa cu vânzătorii chinezi sau turci mai mult prin semne. În perioada aceea puțini știau româna iar engleza le era chiar mai străînă.

Atunci a debutat și el în activitatea de antreprenor.

Se relaxa la o cafea împreună cu Cosmin, prietenul lui, în timp ce întorcea pe toate fețele și studia atent dispozitivul lui de traducere simultană.

      - Te gândeai tu, Cosmine, acu' zece, cincisprezece ani că o să apară și o să-ți poți cumpăra oricând un traducător instant? Pe acesta l-am achiziționat de curând, înainte să plec într-o scurtă călătorie în China și e unul dintre cele mai utile gadget-uri pe care le-am cumpărat în ultimul timp.

- Business or pleasure, care a fost scopul călătoriei? l-a întrerupt Cosmin.Amândouă, normal. Sunt fascinat de cultura chinezilor, de istoria lor, de ascensiunea lor economică din ultima perioadă, de Asia, în general. Au luat un asemenea avans, din toate punctele de vedere, încât nu știu dacă și când vor mai putea fi egalați de restul țărilor. S-a trezit dragonul! Traducătorul ăsta e spectaculos și nu m-aș mira deloc să aflu că a fost produs tot de chinezi. Deși nu contează asta, ci că m-a ajutat foarte mult.

Am putut să comunic cu comercianții din piețele lor tradiționale, să întreb detalii referitoare la produse, să negociez prețuri, să aflu diferite specificații ale produselor pe care mi le doream. În restaurante am putut să traduc instant un meniu din care nu aș fi înțeles absolut nimic fără el.

L-am folosit chiar să cer informații suplimentare direct de la chelner. Toate informațiile din jurul meu, scrise în chineză, nu îmi mai erau inaccesibile datorită acestui translator de texte.

Apoi, știi și tu că nici localnicii nu prea vorbesc engleza iar mie îmi place să stau de vorbă cu oamenii obișnuiți ai locului. Așa că l-am utilizat și în acest scop. Să vorbesc cu un vânzător din piață, cu un vânzător de la tarabele cu mâncare stradală de-a lor, să aflu o informație de la simpli trecători din jurul meu, mi s-a părut mare minune. Și da, l-am folosit cu succes în toate aceste situații.

      -  De unde ți l-ai procurat? zice Florin. Mă gândesc să îmi iau și eu unul. Plec la vară câteva zile în Portugalia  și cred că mi-ar fi de folos. În afară de câteva cuvinte pe care le-am reținut din telenovelele portugheze nu știu o boabă din limba lor. Am mai auzit portugheza doar de la comentatorii de fotbal brazilieni, când juca Brazilia și puteai auzi „gol”, cu accentul pe „o”, minute în sir, fără pauză de respirație.  În rest nu prea am avut ocazia să o ascult. Deci datorită recomandării tale și a acestui dispozitiv, voi putea practic să vorbesc direct cu portughezii, da?

Vreau să înțeleg ce îmi zice chelnerul la restaurant iar el să se prindă ce vreau cu ajutorul traducătorului.  Am auzit că au niște vinuri excelente și..

–         - Știu că te pasionează vinurile și fotbalul, dar poate treci și pe la vreun muzeu de pe acolo. Vasco Translator poate să îți traducă pe loc și ce spune ghidul, să știi. Este ideal ca translator de imagini, poze poze din muzeu, informații scrise pe pereți...

–          - Hai lasă muzeul, că știu eu deja unde vreau să merg. De unde ziceai că l-ai luat?...