Țârrrrrrr! se aude soneria clasică a telefonului meu.
E amicu’ meu Cristache.
E amicu’ meu Cristache.
- Ha looo, ce faci, Marcelino? Mai poți în casă?
- Salut! Mă descurc chiar bine. Citesc mult. Mă mai uit la câte un documentar pe net. Mi-am făcut un program de sport, știi că eu sunt pasionat de sport. Adică să fac sport, că de uitat la sport mai puțin spre deloc.
- Eu fac sport doar o dată la cinci zile, atunci când merg la cumpărături. Împing căruciorul printre rafturi și apoi car sacosele până la etaju’ doi. La câte cumpărături trebuie să car de la mașină până în casă, baxuri de apă, făină, fasole, orez, conserve, congelate de tot felul, fac sport pentru toată săptămâna. Îmi ia o oră să le car. Cam atât cu sportu’. De citit, citesc subtitrările de la filme.

- Da, te stiu. Tu ești în stare să cauți pe net cui aparține firma, să te asiguri că e românească, să cauți dacă a făcut manevre contabile pentru a plati impozite cât mai mici în țară.
- Daca ar face toți ca mine, am avea o grămadă de autostrăzi, spitale și scoli adevărate. Am avea salarii, alocații pentru copii și pensii la fel ca în alte tari.
- Hai că mi-am amintit de un restaurant bun aproape. Mai zi-mi o dată cum se numește aplicația de livrare la domiciliu! Trebuie să-mi comand și niste cozonaci. N-am luat din hypermarket că au doar d’aia cu umplutura de e-uri, d’aia pe care scrie că pot fi consumați până la anu’. Pai eu nu înghit chestii d’astea. Vreau ceva făcut de la o cofetărie de’a noastră, adevărată.
- E ușor de ținut minte, se numește Lokofood.
Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu