Ziua 29 de stat în casă.
O garsonieră. Celula 37, cum îi spun eu în perioada asta, are aproape 30 de mp și se află la etajul 2 al unui bloc din Colentina.
De la geam am o priveliște de „vis. Văd străduța pustie acum și un alt bloc cenușiu de 10 etaje, la fel ca al nostru. Cerul îl zăresc doar dintr-un anumit unghi sau dacă scot capul pe geam.
La prima impresie, s-ar putea crede că trăiesc într-o atmosferă sumbră, pesimistă. Ar fi de așteptat, în condițiile astea, să mănânc non stop, să zac pe canapea și să mă uit împreună cu niște păianjeni de pe pereți și ceva gândaci de bucătărie la Acces Direct, Insula iubirii și Gospodar fără pereche. Ar trebui să arăt că o focă elefant, îmbrăcat în halat, ciufulit și cu barbă. În cămară ar trebui să am faină, paste, pateu de ficat, fasole, orez și hârtie igienică pentru șase luni.
Greșit!
La mine în celulă e curat că în farmacie, fac curat zilnic și păstrez fiecare lucru la locul lui.
Cei care mă cunosc știu că eu sunt foarte atent la imaginea mea, chiar și atunci când sunt singur.
” Marcele, tu și dacă te duci să duci gunoiul te îmbraci cu stil”, mi-a zis și amicul meu Cristache într-o zi.
Este ziua 29 de stat în casă, dar și a 29-a zi de exerciții fizice intense. Sunt într-o formă pe care nu o aveam nici în libertate, cand eram mereu in criza de timp. Mi-am făcut un program variat de exerciții fizice, organizat pe zile și grupe de mușchi. Flotări, abdomene și genuflexiuni. Am vestimentație adecvată pentru sport, câteva aparate care nu ocupă spațiu, dar sunt eficiente. Cireașa de pe tort este, însă, un superceas de mână care, în afară de faptul că arată bine și e făcut din materiale de calitate, mă ajută în controlul reprizelor de efort fizic. Are monitorizare cardiacă, funcție de comenzi muzicale, accelerometru, pedometru, măsoară nivelul de oxigen din organism.
L-am găsit greu. Știam că îmi doresc un ceas smartwach, cu senzori pentru orice, dar și să arate bine. Am tot căutat după recomandări de diverse ceasuri bărbați, am scotocit pe net și într-un final am găsit ceva care să îmi placă. Și nu mi-a dezamăgit asteptările.
Așa cum nu mi-au dezamăgit așteptările cele două ceasuri „de oraș„ cum le spun eu, având în vedere că, pentru bărbați, ceasurile țin loc de bijuterii.
Nu, nu mă plictisesc acasă, am un plan cu activități de realizat pentru încă cel puțin 29 zile.
Și asta dacă nu mă gândesc la cele câteva mii de cărți pe care le am pe reader. Nu îmi propun să le termin pe toate. Citesc doar ce îmi place.
Uneori stau și fară să fac nimic, doar meditez.
Cum zicea Cristache:”Bă Marcelino, de când nu mă mai uit la tembelizor, îmi rămâne timp să gândesc singur”.
Acest articol a fost scris pentru SpringSuperblog2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu