Cu Mișu și Cornel m-am întâlnit pe la Obor. Erau la masa unei terase din piață și m-au invitat să stau cu ei. Mișu manca cu pofta dintr-un mic pe care pusese cam mult muștar după gustul meu.
Alături de farfuria plina de mici avea și o halbă de bere. Cornel avea și el în față o sticlă de bere. Eu mi-am luat un suc pentru că eram cu mașina.
- Mișule, ți-ai luat bilet la mare? întreabă Cornel.
- Normal că mi-am luat, încă din iarna. Am găsit o superoferta la 4 stele, îi răspunde Misu satisfăcut că a reușit să puna micul înapoi pe farfurie înainte să-i cadă muștar pe pantaloni.
- Din iarnă? întreb eu mirat. De ce ai da banii din iarnă ca să te bucuri abia vara?
- Bă gogule, mie îmi place să văd marea de la geamul camerei. Vreau noaptea să aud valurile și dimineața să văd răsăritul soarelui, toate de la geamul camerei. Și dacă te apuci să cauți în aprilie sau mai, nu mai găsești locuri la hoteluri pe litoralul romanesc așa cum îmi plac mie. În plus, eu banii îi voi da la hotel, nu acum. Asta pentru că am rezervat online. E și avantajos, dar e și rapid și simplu: intri pe litoralulromanesc.ro, cauți cazare Techirghiol și hop, hop, gata ai rezervat.
- Te duci tot la all-inclusive ca anul trecut? îl întreabă Cornel în timp ce întinde mâna după un mic de la Mișu.
- Obligado, cum ar zice nevasta-mea. Ea acum nu mai concepe altceva. Așa nu mai pune nici un fel de mâncare în bagaje. Bine, tot durează doua zile să le pregătească și abia au loc în mașină. Și asta chiar dacă am mașină mare acum, adevărată, comoda, doua pedale și senzori pentru orice, nu ca acum douăj' dă ani când mergeam cu bătrâna dacie pe drumul vechi și făceam minim doua pene până la mare. Da’ ia zi! Voi ce faceți?
Eu sunt deja cu telefonul în mână și caut pe site-ul menționat de Mișu. Dar trag cu urechea și la ce discută ei.
 |
| Sursă: Pinterest |
- Noi căutam ceva mai ieftin, zice Cornel. Eu prefer să iau doar cu mic dejun. Noua ne place să colindăm peste tot, să încercam tot felul de localuri. Să îmi iau de la colt o hamsie prăjită cu sos de usuroi, un kurtos-kolacs, o shaorma cu de toate. Hotelul poa’ să fie și la doua stele, important e să fie curat. Noi doar dormim acolo. Dar n-am rezervat încă nimic până acum.
- Îmi amintesc că odată am fost și eu la 2 stele, dar m-a deranjat mirosul de mâncare făcută pe reșou în camerele din jur. Găteau ăia toată ziua! Îmi amintesc și priveliștea de la geamul camerei. Vedeam perfect parcarea aglomerată a hotelului. Am fost martor la toate scandalurile zilnice pe locurile de parcare de acolo.
- Auzi, da’ am auzit că ăla, cum îl cheamă... Cristi Grasu! ăla se duce la bulgari anu’ asta.
- Și tu, unde te duci maestre? se întoarce către mine Cornel, lasând sticla de bere pe masă mulțumit că încă nu s-a încălzit.
Ridic privirea din telefon.
- Eu nu am ratat marea de la noi niciodată! Doar într-un an s-a întâmplat să nu ajung pe litoralul nostru. M-am simțit atunci de parcă nu aș fi fost la bunici sau la casa părinților în anul respectiv. Eu abia aștept să revăd an de an marea de la noi. Am o nostalgie doar când mă gândesc! Sunt nerăbdător să mă întorc iar și iar la marea albastra... ca în cântecul lu’ Dorian Popa.
- Nu-l prea stiu pe popa asta, face Cornel. L-am văzut doar o dată și mi s-a părut cam agitat. De parcă ar fi băut cam prea multa cafea. Da’ cantecul îl stiu de la Iordachioaie și îmi place.
Ne-am luat rămas bun îngânând cântecul cu marea și mergând către casă cu speranța că și anul acesta vom putea să ajungem să vedem valurile românești ale mării.
Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu