Bătrânul Mercedes Cobra 280D privea gânditor celelalte mașini din jurul lui din parcarea unui magazin. Avea aproape cinzeci de ani și cei aproape 950.000 de km afișați la bord erau dovada că trecuse prin multe.
Privirea I se opri admirativ pe un Logan care avea în spate 2 biciclete prinse elegant de un suport cu prindere în cârligul de remorcare. Deasupra avea o cutie portbagaj. Nu arata deloc rău cu toate accesoriile acelea pe el.
- Da, arată bine, remarcă o mașină de alaturi al cărui design te făcea să-ți dai seama imediat că fusese concepută de oamenii cu ochii oblici. Ce zici, mosule?
Bătrânul Mercedes privi spre mașina care i se adresase. Prin oglinda retrovizoare o văzu parcată alături. Așa, una lângă alta, păreau ca mândrul dac Decebal lângă un hipster epilat și pensat, cu pantaloni până la gleznă. Păreau ca un bătrân stejar alături de copacul-minune Paulownia.
- Este că arată bine, moșule? Mi-am comandat și eu. Mie o să-mi monteze suport pentru 4 biciclete cu prindere în cârligul de remorcare. Iar cutia portbagaj va fi de 450, negru lucios. Tu nu cred că mai apuci așa ceva. Cred că ai dosarul de casare în torpedo.
Mercedul îi zâmbi compătimitor. și îi spuse:
- Îmi amintești de cineva la fel de încrezut și dornic de afirmatie.
- Ce anume? ciuli farurile asiatica.
- În ziua aia, începe bătrânul Mercedes, mergeam liniștit pe un drum de munte cu o bandă pe sens. Când, văd în oglinzi cum se apropie cu viteză amețitoare, o mașină asemănătoare cu tine.
Se apropie agresiv până la aproape 2 m în spate, mă claxonează lung și dă insistent flash-uri să mă dau mai repede la o parte și să îi fac loc să treacă.
E tânăr, nu are mai mult de 1 an. Încerc să-i fac pe plac. La vârsta mea nu mă mai supară aceste situații. Reduc viteza, trag spre dreapta și deodată, buum, un sunet de metal lovit sub motor. Lovisem un bolovan mare. Dar, ce noroc am avut atunci că tocmai îmi montasem un scut motor metalic. Ca o paranteză, scutul de motor din oțel și cârligul de remorcare sunt singurele accesorii moderne pe care le am până în prezent și sunt foarte mulțumit de ele. Ei, fără scutul ăla acolo rămâneam! Dar așa, după ce m-am asigurat că nu am pățit nimic, mi-am continuat drumul la fel de liniștit.
După vreo jumătate de ora, îl văd, în fața mea, pe vitezoman pe dreapta drumului, cu capota ridicata
- Ce s-a întâmplat, tinere? l-am întrebat, oprind în fata lui.
- Sunt terminat, îmi spuse cu voce stinsă asiaticul albastru care mai devreme avusese o gură cât o șură. Scuza-mă că te-am claxonat mai devreme, dar veneam lansat cu 170 și nu voiam să mai reduc viteza. Pe drum, am oprit puțin și când să o iau din nou din loc: tanc, tonc, nu pot să-mi pornesc motorul. Ba au început să-mi clipească și nu stiu ce beculete în bord.
- Tinere, pot să te ajut doar dacă ești de acord să stai în spatele meu, la 2 m, cel puțin 1 oră, până te tractez la primul service.
Mașina șmecheră din parcare tresări.
- Da, a tresărit la fel ca tine acum cand îmi auzi povestea.
Știi că pentru noi, mașinile, e o rușine să fii tractat. Dar, el nu a avut de ales.
Eu, de exemplu, am peste 50 de ani și nu m-a tractat nimeni niciodată. Vă înțeleg pe voi tinerii că vă grăbiți mereu, vreți să păreți mari și tari și să vă aratați toți caii putere o dată. Dar, dacă o țineți tot așa, nu rezistați mult. În 4-5 ani oamenii renunță la voi, să știi. Fabrica face un model nou cu 2 leduri în plus, poate niste senzori de scame pe bancheta, o reclamă frumoasa și gata: „Noua mașină x, mai tare, mai modernă, mai etc. Nu ratați!„
Acest articol a fost scris penru Spring Superblog 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu