Pe Delia (Deli, cum ii spuneam noi), am cunoscut-o in a V-a, in generala, cand ne-am mutat in oras dintr-un sat din Calarasi. De atunci am fost cele mai bune prietene. Tatal meu era zidar, iar mama vanzatoare. Ai mei nu au putut sa-mi plateasca meditatiile. M-am straduit cat am putut sa invat, sa inteleg tot, dar nu am reusit la fel de bine ca Delia. Poate nu ne-a predat totul sau poate nu am fost eu destul de isteata. Nu stiu. Totusi, am intrat si eu la un liceu mediu.
Eu sunt mai introvertita, mai retrasa. Analizez totul inainte de a spune sau a face ceva. Asa eram si la liceu. Pe cand Delia, ea nu avea nici o treaba, era foarte copilaroasa, acum radea, acum plangea. Azi imi zicea ca ii place de Mihai, maine imi destainuia ca e indragostita de Cristi, de la B.
Delia era in clasa a IX-a la un liceu bun, dar si cu multe fite. A facut meditatii inca din clasa a V-a pentru a reusi sa intre. Initial doar la mate si apoi, din a VII-a si la romana. Totii colegii ei care au reusit sa intre la un liceu bun au facut meditatii. Avea si niste activitati extrascolare, mergea la cursuri de vioara si actorie. Tatal ei era avocat, angajat in departamentul juridic al unei multinationale.
Vorbeam foarte des pe net :
- Cf, Luci?
- Bn,aks, u?
- Tema l mate.
- Mplk. N-am chef de teme. Stau pe insta.
- Te vezi azi cu Andrei ?
- Don’t know. Nu mi-a raspuns la mesaje. Face des asta. Incepe sa ma enerveze.
- Poate e ocupat. Am vazut pe insta k a postat o fotografie din masina. Cred k era cu parintii lui. Andrei a fost prietenul ei. Dar eu credeam ca nu il merita. Eram sigura ca Andrei nu o iubea si oricum, nu se potriveau. El era un baiat inteligent, dintr-o familie modesta, arata bine, dar era cam timid. Cred ca de aceea a mers la cursul de actorie, poate dorea sa devina mai comunicativ. Acolo a cunoscut-o pe Delia. Intr-o zi, am fost pe la ea si l-am cunoscut si eu. M-a atras imediat.
Dar Delia era cea mai buna prietena a mea, imi spunea tot ce i se intampla. Nu avea nici un secret fata de mine. Imi amintesc ce ganduri mi s-au strecurat in acel moment: "Oare daca Andrei mi-ar spune intr-o zi ca ma place pe mine, as renunta la prietenia ei pentru el, as trada prietenia noastra veche?".
Atunci cand Andrei mi-a declarat ca ma iubeste pe mine, am fost foarte tulburata . Mi-a mai zis ca a stat cu Delia doar pentru ca asa putea sa ma vada pe mine. I-am spus ca si eu il plac inca de cand l-am vazut prima oara. Dar...nu stiam cum va reactiona Delia. Nu doream sa ii pierd prietenia.
Au urmat momente foarte tensionate. Am plans mult amandoua. Ea nu zicea nimic. Poate se simtea tradata...eu nu stiam ce sa fac.
Il iubeam pe Andrei dar tineam si la prietenia Deliei.
Prietenia noastra s-a stins treptat.
Azi Delia e directoare la o agentie nationala a statului. Nu stiu ce face acolo, dar castiga bine si are foarte mult timp liber. Sotul ei este secretar de stat intr-un minister. Imi dau seama ca au mult timp liber deoarece posteaza des fotografii din diverse tari, pe unde isi petrec timpul si vacantele.
Eu lucrez intr-o multinationala impreuna cu sotul meu. Cu Andrei relatia a fost ca un vant primavaratec, care se stinge repede.
Dupa el am avut si alte relatii, unele de scurta durata, altele mai lungi.
Pe sotul meu l-am cunoscut in facultate.Suntem atat de coplesiti de munca incat nu avem timp de nimic. Abia reusim sa luam seara copiii de la gradinita.
De curand am reusit totusi sa citesc o carte: ” Intr-o gara mica” de Sidonia Dragusanu.
Mi-a amintit de prietenia mea cu Delia.
Se pare ca si in literatura, ca iubirea este mai puternica decat prietenia.
Asa a fost mereu.
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu