Prima vacanta

Motorul Daciei 1310, masina familiei, huruia obosit pe drumul spre mare.
Tata incerca sa justifice « performanta » masinii :
- I-am zis lui nea Gicu : « nea Gicule, te cinstesc, regleaza si mie motorul », i-am dat si 2 kile de tuica si un pachet de cafea d-aia buna. « Da, da, ma uit, se rezolva, il fac sa mearga ca uns, stai linistit », si uite cum paraie acum !
- Cred ca ati baut voi tuica aia si ati uitat de masina, lasa ca va stiu eu, si-a spus mama parerea.
Masina era asa de lasata pe spate incat apoape atingea pamantul. Stateam inghesuit pe bancheta din spate alaturi de fratele meu si de zeci de plase si cutii. Aveam masina plina de mancare, haine si tot felul de chestii. Portbagaul abia se inchisese, fiind si el ticsit cu fel de fel de lucruri. In fata erau parintii.
Drumul serpuia printre sate, depaseam des carute, biciclisti, oameni cu sape in spinare. Imi placea sa stau cu ochii pe geam si sa urmaresc toate aceste privelisti.
M-a impresionat, imediat ce am zarit-o.
Imensitatea marii albastre, reflectand razele soarelui in valurile ei.
Imaginea asta mi-a ramas intiparita in memorie.
Apoi , imi amintesc si de sunetul valurilor izbindu-se de nisipul plajei. Parca simt si acum caldura toropitoare, dar placuta de pe plaja.
Imi amintesc o multime de momente din prima mea vacanta.
Intins pe cearsaf, alaturi de ceilalti, ascultam atmosfera din jurul meu : de la un restaurant se auzea periodic o melodie din acordeon. Mi-a ramas in minte doar o frantura. Se auzeau vanzatorii de bilete la spectacole: “Nu ratati in aceasta seara un spectacol nemaipomenit: Jean Constantin, Doru Octavian Dumitru, Adrian Minune. Ultimele bilete.".
Anuntul era acoperit sonor de alta oferta, venita de pe malul marii : « Nu dati banii pe prostii, faceti poze la copii » - pe plaja se plimba un nene cu o maimuta mica pe umar si cu aparat de fotografiat la gat.
Printre cearsafurile asternute pe nisip se strecurau vanzatorii ambulanti, stigand din cand in cand : » Namol, namol, namol ». Mai aveau si scoici, seminte, fructe.
Toate acestea pe fundalul unui zgomot specific plajei : cu tipetele copiilor care se jucau in apa, zgomotul valurilor, discutiile oamenilor intinsi pe nisipul dogoritor.
In larg se vedea o nava mare esuata, ruginita. Ma intrebam cum o fi ajuns acolo si de cand.
O mare parte din mancare o aveam de acasa. Diverse conserve, fructe, apa, bere, suc. Parintii incercau sa nu cheltuiasca prea mult. Ne mai luau uneori cate o vata de zahar pe bat, cate un suc. Putine, dar cele mai bune din toata copilaria!
Amintiri placute, care acum, pentru mine, pot fii surse de optimism si energie.

Vacanta la mare a ajuns acum si vacanta preferata a copiilor mei. Incercam sa le oferim momente frumoase si lor , vacante de care sa-si aminteasca cu placere mereu. Dupa un lung an scolar copiii au dreptul la vacanta.


Insa acum nu mai umplem portbagajul cu conserve, ci doar cu voie buna si dorinta de aventura.
Acum in loc sa "huruim" pe drumurile Romaniei, putem alege sa zburam prin norii altor tari.
Si toate astea pentru ca alegem sa mergem in vacanta cu Christian Tour.
De ce anume cu ei? Pentru ca  « Christian Tour susține Dreptul la vacanță” !