Cu Sun Tzu în mașină

Nu am timp, dar vreau să citesc

Sunt reprezentant de vânzări la o companie de distribuție. Jobul meu implică deplasări cu mașina prin oraș de la un client la altul, dar din când în când și deplasări mai lungi în afara orașului. De 4-5 ore. În general, timpul îndelungat pe care îl petreceam în mașină la volan, îl consumam ascultând posturile de radio.

Zeci de minute de așteptare la câte un semafor cu muzică difuzată de posturile de radio. O  muzică pe care nu o suportam întotdeauna.  

Cum îmi  spunea un amic «Cornele, când se aude muzica asta pe geam la mine la bloc, nu sunt sigur dacă e muzică sau s-a declanșat alarma la o mașină din parcare».

Cititul în mașină?

Am renunțat ușor la «zgomotul de fundal» difuzat pe posturile de radio și am început să ascult diverse documentare și emisiuni de pe net. În ultimul timp îmi face plăcere să ascult în mașină cărți audio, în special din categoria dezvoltare personală și business.

Părinții mi-au insuflat de mic pasiunea pentru cărți. Am realizat de-a lungul timpului beneficiile cititului sub orice formă: îmbunătățirea capacității de memorare, dezvoltarea gândirii analitice, dezvoltarea capacității de focalizare și atenție, dezvoltarea vocabularului și a capacității de exprimare. Știu și că cititul previne boală Alzheimer, atât de prezentă în ultimul timp. 

De aceea nu am fost uimit să văd, dar sunt mereu fascinat de actorii cu o vârstă foarte înaintată, dar cu o minte extraordinar de lucidă, fiind o plăcere să ii asculți. Sunt convins că asta se datorează meseriei lor. 

„Cititul e pentru minte, ceea ce e sportul pentru corp.“ (Șir Richard Steele).

Tehnologia zilelor noastre, din păcate, a redus numărul cititorilor. Copiii nu mai au răbdare să citească.

Pozele și filmulețele pe care le pot urmării fără niciun efort sunt mult prea tentante.  Orice text mai lung de câteva rânduri, chiar scris cu super-prescurtari (mai multe litere alăturate pot înlocui tot atâtea cuvinte) nu prea are șanse să fie citit. Dacă nu are și o poză atașată, șansele îi scad și mai mult.

Din fericire, tehnologia a venit cu ceva bun și în domeniul cărților. Au apărut și au devenit din ce în ce mai populare cărțile electronice și cărțile audio.

Poți stoca acum pe un reader mii de cărți. Nu mai este nevoie de o biblioteca uriașă pentru a păstra și citi în orice moment cărțile dorite.

Ultima carte pe care am ascultat-o în mașină a fost Arta Războiului de Sun Tzu. Mă bucur că am găsit-o în format audio.

Cred că mi-ar fi fost greu să o citesc fiind o carte destul de stufoasă. O carte cu o avalanșă de informații, cu nume de personaje militare greu de pronunțat din istoria Chinei.

Deși este greu de crezut, având în vedere complexitatea ei, Arta Războiului a fost scrisă de generalul, scriitorul și filozoful chinez Sun Tzu, acum 2500 de ani. 

Cartea este împărțită în 13 capitole care tratează foarte detaliat, organizarea fizică și psihică a unui război. Mi-a atras atenția în special prin faptul că autorul insistă pe importantă cuceririi inamicului, atât cât este posibil, fără luptă, sau cu daune cât mai mici aduse acestuia („Artă supremă a războiului este de a supune inamicul fără a lupta”, ). 

Este greu de imaginat, mai ales pentru vremurile acelea, o cucerire fără distrugeri materiale, fără masacre sângeroase. 

Avansând în istorie, unul dintre cei mai cunoscuți cuceritori, împăratul Mongol Ginghis Han, avea să cucerească o bună parte din teritoriile chineze, devastand așezările și masacrand populația întâlnită în cale.

M-a interesat cartea mai ales datorită conjucturii actual când se desfășoară un război atât de aproape de granițele țării. 

Deși o bună parte din carte se referă la organizarea fizică a războiului din acea perioadă, cu detalii tehnice detaliate, autorul are și o serie de capitole referitoare la filozofia războiului, la propagandă, la moralul soldaților, la conjunctura favorabilă atacarii unui stat.

Propaganda de război descrisă în „Artă Războiului” am văzut-o folosită și în războiul actual, în ambele tabere. 

Fiecare parte afirmă, pe toate canalele: „Noi nu vrem război”, „noi apărăm o cauza nobilă, nu interesele noastre materiale”, „inamicul comite crime de război”, „ inamicul folosește arme interzise”, „cauza noastră este sacră”, „toți cei care pun la îndoială spusele noastre, sunt trădători”. 

Adevărul este că întotdeauna, undeva la mijloc și, de cele mai multe ori nu este cunoscut de marea masă a oamenilor. 

Evident, în zilele noastre, războiul nu mai are absolut nimic în comun cu un război de acum 2500 de ani. 

Sunt alte arme, alte strategii. Totuși, aspectele filozofice sunt încă de actualitate.

Am ascultat cu interes sfaturile autorului pentru garantarea reușitei într-un război desfășurat acum 2500 de ani.

Cum să folosești focul în război, cum să folosești terenul, costurile materiale ale unui război, rolul și importanța spionajului, mediul și timpul ales pentru desfășurarea războiului. 

Toate sunt elemente care formează pentru ascultător o imagine de ansamblu a unui război desfășurat în acea perioadă. Ascultătorul poate face paralele cu multe dintre conflictele actuale și le poate privi mult mai obiectiv.

Am fost foarte plăcut surprins de vocea naratorului: Vlad Rădescu.

El a avut o mare contribuție la ascultarea cu plăcere a acestei cărți. Cele 2 ore și 38 de minute au trecut absolut pe nesimțite și cu această ocazie am reținut cum se pronunță o serie de nume în limba chineză.

Sunt sigur că voi mai petrece momente plăcute la volan și de acum încolo în compania cărților audio, pe care abia le-am descoperit.