Problema cu minimarketul

George era iar un munte de nervi. 

Starea asta începuse să se repete tot mai des în ultimul timp. 

Nu înțelegea ce se întâmplă cu afacerea lui. Avea un minimarket în centrul orașului. Vânzările erau acceptabile. Magazinul era bine poziționat, fiind pe o stradă aglomerată, cu trafic pietonal destul de mare, aproape de o stație de autobuz importantă. Oamenii se opreau dimineață, în drumul lor spre serviciu, să își ia în grabă o cafea, țigări, un sandwich, apă, dulciuri și băuturi răcoritoare. Vara scotea în față magazinului o vitrină de înghețată și una de băuturi răcoritoare. Minimarketul avea câte ceva din toate. Cele două fete angajate la vânzare nu stăteau aproape deloc.

Totuși, la sfârșitul lunii, abia dacă îi mai rămânea ceva după ce achita toate cheltuielile și salariile. Nu era deloc mulțumit. Pe undeva era o scurgere de bani. Avea senzația că undeva greșește ceva, în calculele lui, dar nu știa ce putea fi și asta îl innebunea. E adevărat că erau și multe cheltuieli. Avea de plătit salariile pentru cele două fete plus salariul lui unde, este adevărat, că își trecuse pe contract salariul minim, pentru a mai scădea puțin din impozit. Avea de plătit contabilul, curentul și gazele care se scumpiseră incredibil în ultimul timp, chiria spațiului, cheltuielile cu mașina lui de aprovizionare, adică motorină, asigurare, rată la leasing și reparații. 

Se aproviziona singur cu o parte din mărfuri. Cele mai multe, însă, erau aduse de firmele de distribuție. El nu percepea de la ele taxe de raft, taxe de apariție în broșuri, taxe de reclamă și așa mai departe, cum percepeau hipermarketurile. 

Cu toate astea nu înțelegea de ce nu i se acordau prețuri mai mici de către distribuitori, ba dimpotrivă, i se vindeau produsele cu prețuri chiar mai mari. 

George își plătea toate taxele corect și la timp. Nu vindea nimic la negru, nu făcea niciun fel de evaziune fiscală. 

Balanța de la contabil era oglinda reală a afacerii lui. În relația cu reprezentanții statului, cu toate că era corect, a trebuit să învețe însă și «tabla împărțirii», din păcate. Nu se putea altfel.

Îl mai enervau și attitudinea cunoscuților: "Ce îți pasă, boss! Ești patron! Tu n-ai nici o treabă. Relaxare totală. Așa e în viață. Unii muncesc, au job opt ore pe zi iar alții n-au niciun stres. Sunteți într-un concediu de odihnă permanent". 

Dacă ar fi știut ei că erau nopți în care nu putea dormi și că nu mai plecase în vacanță de doi ani, nu ar mai fi avut ieșirile acelea.

Într-o zi, stătea cu un amic,în magazin, la o cafea de 1 leu jumate de la automatul lui. Amicul făcea și el parte din lumea aceasta a micilor antreprenori. George i se plângea și lui de necazurile sale. Îi relata că deși vânzările mergeau, avea dificultăți în fiecare luna cu cash-ul, că nu înțelegea unde greșea în analizele făcute de el. Contabilul nu era consultant financiar și nu prea stătea de vorba cu el.  George îi ducea facturile, chitanțele și bonurile iar acesta, contra cost, îi dădea balanța în fiecare luna și bilanțul o dată pe an. El nu făcea analize de business.

Atunci a aflat prima dată de aplicația DoctorBusiness. 

A urmat sfatul amicului său, a încărcat ultima balanță în aplicație și, în cinci secunde, a primit un raport care i-a adus multe răspunsuri la nedumeririle sale. A aflat că vânzările erau ok dar furnizorul care avea cele mai mari rulaje era cel de țigări, unde era un adaos comercial foarte mic. Nu putea susține cheltuielile din profitul generat de vânzarea țigărilor. A aflat că avea imobilizat cash în mărfuri care stăteau foarte mult timp la raft. A descoperit și greșeli făcute de el în calcularea marjei de profit.

Pentru fiecare din problemele evidențiate în raport, aplicația a venit cu soluții. Era efectiv un consultant financiar. Îți oferea o analiză financiară și indicatorii de performanță foarte clar, pe înțelesul oricui. Toate aceste răspunsuri la problemele lui în 5 secunde. Și a costat doar 50 de lei.
Oare câți bani ar fi salvat dacă ar fi aflat mai devreme de această aplicație?